Hai să ne imaginăm următorul scenariu.
Inginerul Ivan e numele unei companii. Ea produce tot felul de chestii de mâncat. Tocmai ce s-au gândit să lanseze în Franța un nou produs: ciorbă rădăuțeană congelată. Lumea e în extaz, ciorba asta fiind recunoscută la nivel internațional (oriunde te duci în lume există food-truck-uri de ciorbă rădăuțeană).
Un important vector de imagine pentru statul român este ciorba rădăuțeană. A devenit o valoare națională.
Compania Inginerul Ivan și-a propus să promoveze noul produs pe piața din Franța folosind două influencerițe, foarte cunoscute în online-ul franțuzesc. Ce trebuie ele să facă? Să-și exprime încântarea (pe bani) vis-a-vis de ciorba rădăuțeană congelată de la Inginerul Ivan și să spună că-i autentică precum aia din Rădăuță, România. E senzațională, e wow!, e „doamne, parcă m-am mutat pentru o secundă în județul Suceava și-s vecină cu Mandachi!”.
Acum câteva zile râdeam de o reclamă la pizza congelată.
Acum văd că același brand și-a angajat influenceri să promoveze același produs. Și totul e atât de prost din atât de multe puncte de vedere. Cu toate că lucrez de ani de zile în industria „cumpără asta pentru că…” mă surprinde mereu ambiția unor companii de a-și farda produsul până în punctul în care totul e penibil de exagerat. Să n-ai simțul măsurii în publicitate devine normă:
La videoul de influenkăreală nu mă deranjează doar faptul că s-au aruncat bani pe fețe terne care nu inspiră nimic (și după experiența mea cred că vorbim de niște mii de euro lejer), ci și faptul că totul e de un nenatural sinistru:
- Dialogul dintre vedete e pus acolo doar ca să nu pară o reclamă 100%;
- Dialogul e atât de sec și lipsit de sare și piper, fără ingrediente și fără să sature, încât pare că nimeni n-a zis „hai să le scriem vorbele și să ne rugăm să le joace bine”;
- Nimeni nu mănâncă pizza congelată cu ambalajul pe masă. Nimeni. Niciodată;
- Cadrele idilice cu ființe extaziate de interacțiunea cu produsul pe care îl promovează sunt cel mai mare rău al publicității, ducând prefăcutul la nivelul fake-news-urilor cu Soros;
Dar deranjul suprem e să spui (și să insiști) că un produs precum pizza congelată e similar produsul original din Italia. Aproape că e un tupeu fantastic să declari asta. Și am mâncat pizza congelată. E bună dacă ai aproximativ 10 lei, o lene senzațională și vrei să mimezi că ți-ai făcut pizza în casă. Dar între timp am învățat să-mi fac singur pizza. Și e departe de aia la cutie. Nu zic, poate pizza mea nu te transpune nici măcar până la Triste, dar aproape de granița Italia-Croația tot ești.
Dacă eram în locul ambasadei italiene (țară care-mi imaginez că ține la bucătăria tradițională) nu stăteam degeaba și îi invitam pe influenkări la o pizza bună, autentică și proaspătă. Moca. Nu e ca și cum nu-s obișnuiți cu mocangeala.
Ca să nu mai spun că nu acceptam să spună nimeni că dintr-o cutie de carton poți să scoți la tine acasă o „bucățică din Italia”. Păi dacă Italia vine de la congelator de ce s-o mai vizitezi?
