Numele meu este anxietate și am George Bonea.

Snowpiercer (serial vs. film) + Rețetă de Pizza cu Pesto

M-am uitat la Snowpiercer. Serialul. Și filmul. Și am făcut pizza cu pesto. Hai să vă spun cum stă treaba cu toate astea astfel încât la finalul acestui text să rămâneți cu una din două: silă de serial sau poftă de pizza.

Utilizez Netflix pentru că a venit sub formă de zestre. N-aș (mai) da bani pentru Netflix nici bătut de o armată de sedentari care nu s-ar ridica de pe canapea pentru că trebuie să înceapă următorul episod. Cum încă n-avem marafeții la comun, banii mei sunt banii mei, banii ei sunt ce platforme vrea ea să susțină. Problema e că nici ea nu se uită pe Netflix deci facem risipă de Netflix. Sunt copii în Africa…

Nu mai zic.

Într-o zi am dat praful de pe platformă și am zis „hai să vedem ce e pe aici”. Din câteva click-uri am descoperit serialul Snowpiercer. Suna interesant. Umanitatea își dă nasol la gioale, vine o iarnă grea și lungă (modelul Miercurea Ciuc) și unii oameni se înghesuie într-un tren. Așa cum îi șade bine unei distopii avem lumea bună în primele vagoane (opulența, bogăția), imediat după vin muncitorii (acronime pe badge) a.k.a. mediocritatea, iar la coadă stă înghesuită sărăcia, plebea, lumea nașpa.

Trenul e construit de un nene la care lumea se raportează ca Dumnezeu, ăsta fiind ceva muncitor la CFR, înainte să anunțe Busu că vine înghețul, și știind că poți să trăiești o viață într-un tren. Mai ales dacă ai mers București – Satu Mare.

Până aici rețeta e bună, nu?

Exact ca rețeta pentru pizza cu pesto.

Nu fiți lepre indolente, ca băieții care au făcut CGI-ul pentru serial. Faceți singuri blatul de pizza. Făină (vreo 400 g), drojdie (se găsește, Aliluia!), o linguriță de sare, două de ulei de măsline și vreo 250 ml apă. Eu, pentru că-s mai spontan, arunc în aluat și niște condimente (o lingură de boia afumată, una de ceapă granulată și una de oregano). Puneți ce vreți, jucați-vă cu condimentele. Lăsați blatul să-și vadă de viață vreo două ore.

Asta înseamnă niște episoade de Snowpiercer (un episod are cam o oră).

Serialul e previzibil ca o pizza cu pesto peste care te aștepți să pui pesto. Săracii se revoltă, avem eroul care reușește să se infiltreze în categoriile sociale superioare, un anti-erou feminin care te ține mereu în șah că nu-ți dai seama dacă-l vrei mort sau viu și multe personaje de umplutură + acțiune de umplutură astfel încât să poți umple 10 ore (cât durează primul sezon).

Tot ce se întâmplă în serial e la limită. Uneori la limita prostiei.

Problemele se rezolvă la limită, unii mor la limită, alții supraviețuiesc la limită. Totul e pe considerentul „bomba ticăie – firul se taie când mai e o secundă”. Ai și nițică intrigă emoțională, nițel lesbianism, copulare filmată decent dar dinamic, structuri de personalitate exagerate să se prindă tot prostul care-i psihopat și care nu ș.a.m.d.. Am mai zis: treaba-i previzibilă.

La fel ca și rețeta noastră.

Ce conține o pizza cu pesto de mărimea unei tăvi pătrate de cuptor de apartament de bloc de oraș european de… ați înțeles?

  • Blatul pe care am stabilit că-l facem singuri;
  • 1 borcan de „sugo di pomodoro” Combino (de la Lidl) – 3,49 lei;
  • Cârnați. Eu folosesc unii de la „Sibieni” (în ziua de azi cine nu-i sibian când vinde mezeluri și brâzeturi?). De porc și picanți – 19 lei/500 g, dar n-ai nevoie de o cantitate așa mare;
  • O ceapă roșie – 1 leu?;
  • Jalapeno tăiat mărunt – ți-a rămas de la rețeta precedentă;
  • Pesto verde. De la Baresa (Lidl) – cred că-i până-n 4-5 lei (nu le merge site-ul să văd prețul);
  • Cașcaval. Vezi și tu ce găsești și ce-ți place. La Lidl au o cărămidă de cașcaval la vreo 12 lei;

Total? Cu ce bagi în blat, cu ce pui pe el… vreo 25-30 lei o tavă. Prea ieftin? Lasă, nici Snowpiercer (serialul) nu-i vreo bogăție. Folosește tu ingrediente premium în timp ce te uiți la seriale pe o platformă care costă cât trei caserole de mici/lună.

Cum se prepară totul?

Întinzi blatul așa cum au tras producătorii serialul Snowpiercer de intrigă. Pui sosul „di pomodoro”. Apoi pesto, cârnați, ceapă, jalapeno (dacă ești în bani aruncă și niște ciuperci). Pui cașcaval peste și aia e. Bagi la cuptor și te duci la TV să vezi dacă s-a mai schimbat ceva din serial. Nu s-a întâmplat nimic surprinzător? Ciudat… Scoți pizza. Mănânci. Te saturi. Și de pizza și de serial. Primul sezon (și ultimul pentru mine) se termină senzațional de prost și în cel mai „hai să facem ceva neașteptat ca să nu enervăm lumea și să merite un al doilea sezon”. Penibil.

Am pierdut 10 ore din viață. N-am să le mai văd niciodată…

Așa că mai dedic 2 ore și 6 minute filmul Snowpiercer, lansat cu 7 ani înaintea serialului.

Da, povestea e nițel altfel, mai bine comprimată, mai bine jucată, mai ok finalizată. În film joacă și Vlad Ivanov (Hai, România!). Mi-a plăcut. Și am învățat o lecție: dacă pe Netflix e vreun serial interesant caută să vezi dacă-i și film. Sunt șanse să fie exact ce și cât trebuie.

Precum pizza cu pesto.

3 răspunsuri

  1. cred ca mai mereu ar trebui sa vezi mai intai filmul si abia apoi serialul sau macar sa faci o comparatie intre numele actorilor, Chris Evans rupe in Snowpiercer plus senzatia de distopie apocaliptica este ceva special pe cand serialul este acolo ca sa te faca sa uiti de propriile ganduri, traind pe modul automat

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.