Georgeisme
Numele meu este anxietate și am George Bonea.

Meseria de artist și privilegiul plăcerii

Ieri a fost ceva scandal în online (cel puțin în bula mea) că s-a scris de rău despre artiști. Unde discuția plecase la drum despre cum bogații muzicii cer bani de la stat din grijă pentru staff, am ajuns să ne înjurăm și porcăim vorbind despre cât de greu e să trăiești din artă.

Hai să vorbim puțin despre trăitul din artă…

Eu cred că-s Mega Image-urile pline de artiști. Cred că mai mult de 50% din oamenii care pun marfă pe rafturi la Kaufland sunt niște artiști. În corporațiile din Pipera-Aurel Vlaicu sunt mii de artiști, ba chiar unul mi-a scris de curând să mă întrebe de sănătate, eu fiind primul lui client acum vreo 10 ani. Un desen pe hârtie. 50 de lei. Și-a luat frigider la cămin cu banii ăia. Azi e la corporație.

Țara e plină de artiști. Îi vedem cel mai des la concursurile de talente, jurizați de unii mai puțin talentați.

Trăitul din artă (adică din ce-ți place să faci) nu e un dat. Dacă mi se verticalizează (ca să nu spun „mi se scoală”) să trăiesc din artă nu-i nimeni dator să-mi susțină visul. Că-i artă, plăcerea organelor de simț, nu mă lupt de la egal cu funcționalitatea. Alții au murit și au ajuns „artiști” post-mortem. Așa nemernică-i viața de artist.

Mă întreabă ieri unul într-un comentariu dacă știu ce face Coiotu (solistul Trooper) în perioada asta de pandemie.

Nu știu ce face Coiotu. El știe ce fac eu? El știe ce fac alții?

Probabil n-o duce prea bine Coiotu dacă și-a bazat existența pe concerte rock. Până în pandemie probabil că umplea stadioane, vindea mii de bilete, tricouri și CD-uri, dar acum viața e grea, oamenii în criză ascultă Jador.

M-a mai întrebat una dacă nu mă deranjează/supără/întristează că ai ei colegi de trupă bagă Uber pentru că nu mai sunt evenimente și au nevoie de bani.

Nasol. Dar de Uber și alte job-uri „nasoale” poți să te apuci și când nu-i pandemie. Că poate nu place publicului ce artă faci.

Aroganța cu care unii cred că MERITĂ să trăiască din ce le place mă enervează teribil. Și parcă-i toată lumea de vină că nu-s artiștii bogați, apreciați, iubiți. E mereu publicul de vină că nu ți se umple sala de concert, că nu ți se vând lucrările, că nu-ți citește lumea cărțile.

Bă, poate nu ești bun. E valabil și pentru suprasemnatul.

Oricum, dacă e să fim ȘI MAI sinceri o să vedem că oamenii vor să salveze de faliment arta lor/arta care le place lor. Sculptori? Poeți? Goblenuri? Cântăreți de pig squel?

Dacă te-a vexxat ceva din ce am spus află că și eu sunt artist. Și mie mi-ar plăcea să trăiesc din muzică. Dar cânt reggae-lăutăresc. Nu există prea mulți oameni care vor să audă cum ar suna copiii lui Bob Marley cu Nicolae Guță. Pot să mă supăr? Da. Am dreptate? Nu.

Și eu aș vrea să trăiesc din scris cărți (mi-am și dat demisia de la job ca să termin „Îmi pare rău că am muncit”). Trăiesc din cărți? Nu. E vina cuiva? Cel mai probabil a mea. Nu scriu destul de mult, de bine.

Aș vrea să trăiesc și din spikăreală demotivațională. Că-i artă (online), nu? Dar nu se poate. Oamenii se bășică dacă trebuie să vadă o reclamă de 10-20 de secunde într-un clip, reclamă din care se plătește una alta pentru episoade. Pe Patreon nu se înghesuie (nici n-are rost să-ți las link). Pot da vina pe oameni? Da. Pot să îi schimb? Nu. Pot să mă schimb eu. E mai ușor.

Ce încerc să spun e că nimeni nu-mi datorează mie o viață bună ca să fac ce-mi place.

Doar pentru că spun că fac „artă” nu înseamnă că oamenii trebuie să se dea cu cracii în sus și să susțină artistul. Trăim în capitalism, artistul trebuie să-și vândă produsul. Nu reușește… pune marfă pe raft. Bagă Uber.

Unde mai pui că s-a umplut piața de artiști. Competiția e acerbă. Dacă arunci un ac într-un autobuz lovești doi cântăreți de cover-uri, un chitarist, trei pictorițe și o autoare de cărți. Cu toții merită să trăiască și să nu le mai miroasă mâna a 336, dar n-or să reușească. A cui e vina?

Acum vreo doi ani m-am apucat să fac niște cursuri de barista. Cafegiu. Din curiozitate, dar am zis că poate e nevoie vreodată. Așa că dacă lu` Coiotu și altora nu le mai merge cu muzica putem să facem mereu cappuccino pentru a pune o pâine pe masă. La nevoie băgăm și Uber.

Poate ați avea o viață mai bună și liniștită dacă n-ați avea constant impresia că lumea vă datorează ceva doar pentru simplul fapt că existați.

Deci? Cu lapte sau fără?

14 răspunsuri

  1. E valabil pentru toate categoriile: cu cat livrezi mai putin si lumea nu-ti consuma produsul, cu atat te plangi mai mult si te crezi mai indreptatit

  2. Ca de obicei, chirurgical.
    Despre artiști, este o chestiune foarte delicată (din punctele mele de vedere) pentru că este singura meserie care se desfășoară „pe față”. La actorii care sunt pe scenă, ceilalți…
    Am văzut actori care se țin de un pupitru, își potrivesc microfoanele înspre gurițăși dau drumul la o citire, ori dictare, depinde de context.
    Impresia mea este că între artiști și actori este o oarecare diferență.
    George, te-am perceput drept un om care are curajul să spună adevărul nemachiat, îți doresc succes în continuare și încă o dată, mulțumesc pentru Miercuri10!

  3. Iată, portretul unui jeg incult care în mod evident n-are habar ce înseamnă meseria de artist, câtă investiție presupune, învățare continuă și muncă până la epuizare. Ăsta e manelistul alfabetizat, care nu face diferență între divertisment și artă. Care consumă produse culturale constant și nici nu e conștient de asta. Puiuțul de comunist imberb care intonează la beție câte-un folk pe patru note și crede că e Pavarotti. Și care crede că taxele și impozitele sunt plătite doar de corporatiști, etatistul care crede că statul nu e dator populației cu nimic. Care nu știe că statul funcționează din banii contribuabililor și că, în vremuri de răstriște, e dator să-și ocrotească și ajute cetățenii – din banii lor, desigur.

    Nu pune mâna pe carte, la vârsta ta e degeaba deja. Păcat. Ce frumos a pornit ideea asta de internet și iată ce a ajuns.

    1. Ai dreptate…nu mai poti sa-ti faci meseria ca e pandemie?…poti intra in somaj…dar stai…tu ai vrut sa fi impozitat pe drepturi de autor ca aparent aveai un avantaj. Esti artist multimilionar si vrei sa ai grija de echipa?…finantezi un proiect care iti returneaza banij pe termen lung si tine echipa.

    2. nu mai folosi cuvinte pe care nu le intelegi. stiu ca te strange foame tare in stomac dar nu te-a obligat nimeni sa fii artist. Daca mori de foame din meseria ta statul nu e dator sa te ajute. Scuze, noi nu suntem datori sa te ajutam. Lumea mai moare si de foame daca vrea sa faac si arta. Pune mana pe alt profil si vezi ca e paine la 0.5 bani la Mega.

  4. Fără.
    Dar dacă întrebi „una de lapte sau două?” sporești șansele să faci o vânzare în plus.
    Nimic nu-i atât de ușor precum pare.

  5. Da… un pic veninos… Dar valabil pentru toată lumea… be-a cam rămas din comunism mentalitatea că ceilalți trebuie să facă sluj în fața noastră doar pentru că suntem artiști, medici, profesori…

Dă-i un răspuns lui gif Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.