Drama micilor din Odorhei: proștii nu mai înghit adevărul

La aproximativ o săptămână de la scandalul micilor din Odorheiul Secuiesc s-a terminat și ancheta internă de la Kaufland.

Deznodământul era evident încă de la început:

– autorul filmării, „Milițianul” așa cum se intitulează în online, a acționat precum sursa pseudonimului. Minciună, diversiune, instigare;
– nu rămâi nemâncat dacă mergi în secuime, și mai mult ca sigur că nu-ți refuză nimeni dreptul de a mânca mici, chit că-i vrei la 9 dimineața. Doar să aștepți până la ora 10 când începe programul;

Că Milițianul este o întruchipare vlogăristică a unui puber, rezultat din relația tradițională dintre Corneliu Vadim Tudor și celălalt Corneliu al istoriei, nu mai e un secret pentru nimeni. Omul trăiești din a pune secuii în ipostaze penibile. Așa-i când nivelul tău de maturitate e cât un kurtos stropșit de asfalt.

Problema nu-i că țara asta are figuri triste precum „Milițianul” (ba da, e, dar csf, ncsf).

Problema e că-s mulți proști, mii, care n-au așteptat verdictul anchetei și au vărsat lături în capul minorității maghiare din România. Pentru mulți, filmarea jenantului, a prezentat încă o „dovadă” că ungurii-s nașpa. Oricum ei trăiesc în bula neaoșă și se pupă zilnic în fundurile lor românești. Se caută reciproc de zacuscă-n beci și-și complimentează românismul.

Nu mai contează faptul că a apărut adevărul: că Milițianul știa ungurește, le-a vorbit vânzătoarelor în maghiară și a încercat să le instige.

Proștii au primit ce au vrut să audă și-s prea încăpățânați să accepte și să audă adevărul.

Le-a crescut un dop de ceară tradițională-n urechi și nu mai răzbate adevărul până la singurul neuron, ăla care-și calcă de zeci de ani cămașa verde în speranța c-o va mai purta vreodată. Dopul e atât de gros încât dacă le dai o palmă peste urechea stângă le iese o lumânare de botez pe cealaltă ureche.

Asta-i, de fapt, marea dramă a scandalului „Micii de la Odorheiul Secuiesc”: mulți români n-au avut răbdare să audă adevărul, iar când acesta a apărut n-au mai vrut să-l audă.
De specia asta trebuie să ne ferim în viață. Ăștia care-nghit pâinea pusă pe masă, pe nerăsuflate, și apoi spun că nu mai e loc de ciorbă și-s sătui.