De ce mi s-a furat portofelul în Atena

Nu pot spune că am reușit să am sub picioare pământ atenian și portofelul la mine în același timp. Pentru că eram în metrou când cineva a reușit să mă ușureze de acte și câteva „prepoziții” (așa le spunea filosoful musulman Ghazali banilor). Când mi-am dat seama ce s-a întâmplat m-am trezit cu multe interjecții.

Am traversat evenimentul așa cum se face: înjurat, discutat cu polițiști (care au fost sinceri și mi-au spus, într-o engleză stâlcită, că „aia e, vedem dacă-ți aruncă actele pe undeva. Te sunăm noi”. De asemenea, nu știu cum e situația la noi dar mi se pare inacceptabil să fii polițist și să nu cunoști o limbă de circulație internațională. Mai ales într-un oraș turistic). Ambasadă, eliberat un „buletin” provizoriu și gata.

Și apoi am început să mă întreb „de ce?”.

Răspunsul simplu e „de prost”, dar noi nu ne mulțumim cu atât, nu? Cel puțin nu eu și nu (doar) cu varianta asta.

Dar să cunoaștem inculpații.

Vorbim de profesioniști. Acum, la ore după eveniment și aproape 50-60 de pagini citite despre fenomen, cred că am reușit să îi citesc. Cât de cât. Sunt foarte buni în ceea ce fac. Conform unui forum au reușit să-i lase pe unii turiști fără portofelul ținut în buzunarul din față. La blugi. Strâmți. Dacă nici ăsta nu-i talent…

Cum acționează?

Sunt mai mulți care lucrează în același timp, împânziți în mai multe stații de metrou. De obicei își încep munca în zona aeroportului, ori portului. Sunt îmbrăcați decent, curat, casual. Nu atrag atenția prin vestimentație. Cei mai mulți au câte un ghiozdan în spate, dar îl țin de formă, e gol. Unii mai plimbă o borsetă, ori o geantă mică. Au masca pe față, căști în urechi. Stau tot timpul, în aparență, cu ochii în telefon. Când reperează o victimă se anunță între ei, cu ajutorul telefoanelor, astfel încât să urce și alții în metrou pe traseu și să ajute. Se poziționează relaxați, de parcă-s toți niște străini, de o parte și de alta a victimei. În tot acest timp comunică pe telefon. Dacă li se aliniază planetele și nu apare altceva neprevăzut trebuie doar să provoace o învălmășeală colectivă, moment în care să acționeze pianistul. Se fac apoi nevăzuți în stații aglomerate și pe străzi pe care le cunosc ca-n palmă.

Dar cine sunt?

E la prima mână să spunem „niște nenorociți, nemernici”. „Alde unii care nu vor să muncească”. De parcă locurile de muncă bune sunt precum portocalele pe bulevard.

M-a stârnit întâmplarea și dacă tot am plătit pentru aventură am zis să și învăț ceva. Așa că am început să caut date despre Grecia, sărăcie, corupție și criminalitate.

Grecia e o țară cu probleme. Apele sunt clare, politica deloc. Corupția e „sport național” și se răsfrânge asupra oamenilor. Conform unor date din 2020, 7 din 10 greci sunt amenințați de sărăcie. 7. Din 10.

Ca să înțelegem profunzimea problemei vă las următorul tabel cu grecii aflați într-o sărăcie extremă (conform unor date din 2016):

În 2011 era „lux”, doar 8,9% săraci vai mama lor. E chiar bine în contextul în care Grecia a fost lovită în plină figură de criza din 2008. În 2012 situația aproape s-a dublat (14,3%), atingând un vârf în 2013 (17,1%). Criza migrației în Europa a început, conform Wiki, în 2014, atingând un vârf bitcoinian în 2015. Situația nu s-a schimbat prea mult în bine nici după.

În Grecia, conform unor estimări, doar 7% sunt străini, iar datele UN Refugee Agency spun că în 2019 erau 186.000 de refugiați pe tărâm elen, dintre care vreo 5.000 de copii ajunși în Grecia fără nici măcar un părinte alături de ei. 5.000.

Acum stați puțin, să nu picăm în capcana „aha, deci refugiații sunt criminali, hoții, șuții!” Nu-i chiar așa… E complicat… E atât de complicat încât orice convingere fermă și nedocumentată are mari șanse să fie greșită.

Sunt date care spun că mulți infractori vin în Grecia din Albania și Bulgaria (cel mai probabil grupări care își extind acoperirea). Nu din Siria/Afganistan/Africa. De acolo vin săracii și contează ce faci cu ei. Legat de migrația ilegală, grecii sunt o adevărată sită de ani de zile. În 2010 Grecia era responsabilă pentru 90% din intrările ilegale în UE. De ani de zile se intră și trece prin Grecia ca prin… feta.

Revenind la Atena.

Atena e un oraș mare, agitat, plin de turiști și cu zone bune/rău famate clar delimitate. Uneori vezi diferența de pe un trotuar pe celălalt. Pătura săracă și-a găsit loc în miez, iar cei cu bani s-au mutat la periferie. Cam pe unde sunt săracii sunt și zonele cu risc mare de infracțiuni, asta pentru că pe acolo sunt și zonele turistice. Asta înseamnă că s-a permis ca cele mai căutate arii din oraș (dpdv turistic) să fie controlate (informal) de grupuri deviante.

În cartierele dure nu sunt doar refugiați săraci, ci și greci săraci, copii de vechi refugiați – născuți în Grecia – care nu și-au găsit rostul într-o societate lovită periodic de crize, anarhiști supărați non-stop ș.a.m.d.. Adică infracționalitatea nu are o naționalitate bine definită. Din ce am citit (și am văzut), momentan se fac raiduri, arestări și se supraveghează zonele ghetoizate. Consumul de droguri a crescut și prostituția (legală) e paravan pentru infracțiuni.

Ca să vă faceți o imagine mentală, unele ghetouri (centrale) fac Ferentariul să pară luxos. Am nimerit pe câteva străzi de tipul acesta (mulțumesc Google Maps pentru lipsa de actualizare a orașelor în funcție de periculozitatea cartierelor) și experiența a fost memorabilă. Vrei adrenalină? Suspans? Stai la intersecția dintre Koumoundourou și Satovriandou. Nu te lăsa păcălit de Google Street View.

O concluzie pentru că altfel… n-o mai terminăm niciodată.

Știu că sunt multe altele de luat în calcul și Grecia este un caz aparte de corupție, dar mi se pare că toată situația poate să fie o lecție importantă pentru România (și București).

În prezent România stă mult mai bine în top. Îi batem pe greci doar la corupție și mită (lucru care n-are cum să ne bucure din moment ce știm ce aduce corupția pe termen lung). Dacă vă uitați și pe comparația București – Atena o să vedeți că majoritatea lucrurilor se păstrează.

Sunt multe de învățat din exemplul grec. De învățat despre criminalitate, dispunerea păturilor sărace în oraș, integrare ș.a.m.d.. Zic să nu fim niciodată prea siguri pe fragilul avantaj că nu se știe ce criză economică vine (deja se vede colapsul sistemului de pensii) și decalajul dintre săraci și bogați se vede și el la fel de bine (momentan pătura cu bani se mută la margine, urmează să vedem dacă săracii se instalează central – și să nu uităm că se mijește o gentrificare pe ici-colo în București).

Acestea fiind zise, pot spune că la furtul portofelului meu au contribuit mii de factori. Unele probleme probabil că se puteau rezolva, dacă grecii aveau poate alte politici de integrare. Și nu atâtea crize economice. Și mai puțină corupție. Și…

Trebuie să învățăm cum să rezolvăm astfel de probleme pentru că o lume mai bună nu e aia în care bagi portofelul sub piele (eventual îți faci singur buzunar printre organele interne). Și nu putem sta indiferenți în fața sărăciei. Dacă nu din empatie, măcar din frică. Dar e mai bine din empatie.

…

Să nu uit.

E foarte greu (spre imposibil) să nu se dezvolte noi puseuri rasiste în Grecia (în special în capitală). Dacă mergem cu metroul o să vedem că majoritatea celor care se încadrează în tiparul de șuț descris mai sus au și particularități epiteliale. Cel mai probabil e singura lor șansă de supraviețuire. În 10-15 ani cei care azi sunt copii, atenieni puri, vor discrimina un tânăr cu tenul închis la culoare doar pentru că un sirian/indian îmbrăcat decent în metrou n-are cum să fie semn bun. Dacă mai și scrie mesaje pe telefon…