A dat pofta de Dumnezeu, biserică și lumină în ei

La mine-n cartier sunt vreo trei biserici. La aproximativ un kilometru una de cealaltă. Până-n pandemie nu se înghesuia lumea la ele, cu excepția uneia (din lemn, frumoasă, stil maramureșean) care-i preferată de mulți pentru nunți, botezuri, sărbători.

Poate nu știați, dar bisericile sunt precum vedetele: alea frumoase atrag mai mulți fani.

Legătura dintre enoriași și templul ortodox e precum o relație. Mulți vor la frumuseți instagramabile (altfel e lumina de la o biserică frumoasă, una cu istorie), „hipsterii” religioși fac un caz din pelerinajul la bisericuțele mici, fără panaș și intime, iar alții – tăcuți – își văd de proximitate și nu fac nazuri. „E bună și asta”. Ca-n viață.

Știu că unii ar vrea să mă contrazică și s-o bage p-aia cu „biserica e acolo unde ești tu”, dar grandomania BOR acceptată de enoriași îi contrazice și turismul se face pe spatele bisericilor/mânăstirilor frumoase-celebre, nu văd autocare mergând spre orice biserică, într-un sat banal.

Cum spuneam, până-n Paște nu se-nghesuia lumea la biserici.

Nu spun că nu se ducea nimeni, dar n-am văzut pofta de Dumnezeu și biserică pe care o observ acum pe internet și în declarații politice pline de har de la TV. Estimez că biserica de lângă blocul meu atrăgea în fiecare duminică (normală, nu sărbătoare mare) puțin mai mulți oameni decât adun eu săptămânal la stand up. Ca-n cazul meu și preotul ăla își face treaba mai mult pentru plăcerea lui și probabil își spune când e singur „mie nu-mi trebuie Sala Palatului, Fool, 99, Catedrala Neamului, sunt fericit și cu 40-50 de oameni”.

Am impresia că unii creștini sunt precum copiii cărora le interzici un lucru: fix pe ăla îl vor.

S-a tot explicat ce implică înghesuiala, care sunt riscurile și de ce e mai bine să păstrăm distanța. Până acum România s-a descurcat bine (comparativ cu Italia, Spania, Anglia). Cu mici excepții, dar oameni suntem, nu?

Că BOR&MAI au un singur neuron comun nu merită dezbătut. E pierdere de timp și ne enervăm aiurea. Atâta s-a putut…

Dar curioasă foamea de templu a creștinilor. Fix acum. Fix de Paște.

Mi-ar plăcea să putem face un sondaj sincer și să aflăm câți dintre creștinii flămânzi de biserică în perioada asta s-au dus la vreo slujbă în ultimele 3 luni. Așa putem să ne dăm seama și care este realitatea religiozității în România. Că așa, creștini doar când reînvie Cristi… slăbuț. Blasfemic.

Eu, dacă eram Dumnezeu, vă anunțam de pe acum că nu pupați Rai nici în 1000 de vieți cu atitudinea asta. Să nu mai vorbesc de credincioșii care se roagă în văzul like-urilor pe Facebook, ca Firea.

2 comentarii

  1. Disonanta cognitiva e la ea acasa. Ni se rupe sufletul ca nu vom avea „sfintele sarbatori pascale” anul acesta. Slujba aceea la care ajungeam la 12 fara 5, stateam pe telefon, ne salutam cu cativa oameni si sunam sa aflam care biserica din cartier da Pastele mai repede. Sfanta ipocrizie…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Texte pe mail: