Tristă bătrânețe românească

Nu prea-mi plac oamenii care compară România, și ce se întâmplă la noi, cu alte țări. Dacă nu ești sociolog/istoric/psiholog și nu-mi faci un studiu comparativ ci doar o opinie absurdă care vrei să arate o discrepanță uriașă, mai bine lasă.

Sunt ferm convins că ați întâlnit oameni de acest tip. Ori articole de presă.

Sunt comparații exagerate, extreme uriașe prezentate de amorul șocantului. Noi vs. Altă Țară în Care Lucrurile sunt Diametral Opuse. Atât de des vedem cifre d-astea încât nici măcar nu mai e ambițios să sperăm că putem ajunge Acolo.

De aia prefer comparațiile România vs. O variantă mai bună a ei.

Și așa am ajuns să mă gândesc la faptul că bătrânețea aici e destul de tristă.

Probabil e o treabă culturală, „o moștenire”, dar bătrânețea românească înseamnă de cele mai multe ori doar un trăit de azi pe mâine. Și nu mă refer (doar) la aspectul financiar. Sunt ferm convins că cifrele pot confirma că foarte puțini bătrâni din România călătoresc, descoperă noi locuri, mai au poftă să învețe ceva, citesc. De sex nici nu mai vorbim.

Evident că aspectul financiar e important. De cele mai multe ori pensiile românilor sunt o glumă proastă. Bani de pastile, mâncare, utilități. Și iar pastile.

Din cauza unor personaje sinistre s-a romantizat imaginea bătrânului sărac. Sărăcia la bătrânețe e o virtute. Cică așa e mai bine în fața Domnului. El te vrea cocoșat de muncă, bolnav, sărac și modest. Așa spun niște voci habotnice.

Bine, să nu omitem și faptul că unii bătrâni cu pensii mari sunt precum niște adolescenți de bani gata. Dau banii pe toate prostiile.

Un alt aspect important e faptul că o mare parte din bătrânețea românească pare dedicată nepoților și dereticatului. Viața ta se rezumă la a crește un copil de care părinții lui n-au timp.

Bătrânețea altora se rezumă la micro-universul din interiorul apartamentelor (și ce se vede la televizor). În blocurile românești sunt mii de bătrâni care se uită pe geam ca la țări străine. Un alt cartier e city-break.

Să nu fiu înțeles greșit, nu-i victima de vină.

E un cumul de factori. Citeam recent un titlu că românii sunt preferați la cules de sparanghel în străinătate. Cică alte popoare se plâng mai repede de spate, șalele românești sunt mai rezistente. Nu-s mai rezistente. Doar lipsite de un minim egoism (asta dacă nu luăm în considerare și faptul că unii nu-și permit să aleagă forma de sclavageală).

Acum ceva timp îmi povestea cineva că-s popoare unde tinerii folosesc cărucioarele de cumpărături pe care la noi le folosesc, rușinați, doar bătrânii. De ce? Că vor să-și protejeze spatele. De ce să cari când poți să tragi relaxat? De ce să-ți rupi șalele?

Românul idealizează munca, ba chiar o glorifică până ajunge să nu se mai poată relaxa la bătrânețe de atâta durere provocată de muncă.

Nu vă cramponați, nu sunt chiar toți în situația de a nu putea să aleagă, munca grea fiind singura lor opțiune (cu toate că pentru mulți am impresia că asta e realitatea). Unii dintre români așa sunt crescuți. Munca e totul. Trebuie să muncești până nu-ți mai simți corpul. Munca înnobilează românul. E plină țara de nobili care după 60-70 de ani (dacă-i prind) nu-și pot plimba trupul nobil nici până în fața blocului.

Bătrânețea românească pare victimă sigură pentru conspirații, scheme piramidale, manipulare mass-media. Și bătrânii de la noi nu prea merg la medic. Trebuie să doară rău și să încerce toate tratamentele băbești înainte. Oricum „dacă-ți este scris… e scris”, nu?

Și dacă egoismul/hedonismul își face simțită prezența la bătrânețe, uneori apare sub forma lui ridicolă. Pe unii bătrâni îi pălește o avariție sinistră, visând să se-ngroape cu toate bunurile lumii. Colecționează bunuri doar pentru că n-au avut toată viața.

Mai are rost să vorbim de consumul de alcool la bătrânețe? Bătrânii care-și omoară plictiseala la păcănele?

Nu știu de voi, dar eu nu prea îi văd pe bătrânii ăia simpatici din reclame prin România.

Ăia care călătoresc, conduc decapotabile și țopăie cu nepoții la un șotron în parc. Mai degrabă cară plase de mâncare, se uită la televizor non-stop și se plâng de dureri pe care le tratează cu pastile de la teleshopping.