34 de ani, ateu și tot mă descântă mama

De vreo 2-3 săptămâni mă uit, cu evidentă atenție și îngrijorare, la dezbaterea/discuția/bălăcăreala cvasi-intelectuală între „pupătorii de moaște” și non-pupătorii de moaște. 

Atât cât văd eu în bula mea nu prea e o discuție/dezbatere, e mai mult o (veche) bășcălie care se rostogolește anual, o glumă care, oricât de open-mind/woke/free spirit/tolerant îmi sunt compatrioții din bulă tot strânge niște valuri de reacții aprobatoare. Mea culpa, și subsemnatul a contribuit ani de zile cu glume pe seama pupătorilor de moaște (făceam mult punch-down comedy, aspect pe care l-am detaliat aici). Trece timpul și-mi pare cam rău că n-am păstrat glumele pentru beciurile cluburilor de stand up, dar cu altă ocazie o să argumentez mai mult despre de ce stand-opăreala în social-media (și stand-up-ul televizat deopotrivă) a făcut mai mult rău decât bine. 

Spiritele s-au inflamat cu ocazia unei postări făcute de Cristian Tudor Popescu (a.k.a. CTP) despre pelerinii de la Sfânta Parascheva. A făcut el o alăturare între pelerinii creștini și Hamas, a făcut un egal între oamenii care sărută racla Paraschivei și cei care fac atentate/crime în numele lui Mohamed. Citez: „Pelerinii de la Iași, deci oameni care cred că o să se vindece, că o să se îmbogățească, că nu știu ce-o să mai primească ducându-se la moaștele Sf. Parascheva nu sunt cu nimic deosebiți de cei care cred că îi așteaptă o masă împărătească și 72 de fecioare în Rai”.

Liga ieșeană a Studenților l-a reclamat la CNCD. Liga asta am înțeles că are o paloare puțin cam verde, poate unde are un lider a cărui tunsoare arată mult prea 1927 pentru 2023. Moda revine, ce să-i faci? 

Acum, mie-mi place CTP. Nu mult, nu enorm, nu cât să nu-i mai pot vedea bubele (și acreala), dar opinia lui despre „datoria de a avea copii/urmași” mi se pare una dintre cele mai pertinente cu privire la nevoia de a te multiplica. 

Cu toate astea, CTP-ul anti-religie/religios îmi amintește prea mult de George la 15 ani. 

La 15 ani George a descoperit ateismul. De unde trebuia să dea la Teologie a ajuns să dea în Teologie. Citea Biblia cu pixul în mână, făcând sublinieri și încercând s-o descoasă ca pe o carte cu povești sângeroase unde Dumnezeu este o entitate supărăcioasă, geloasă și răzbunătoare. George la 15 ani avea victorii uriașe când demonstra relele lumii arătând religia cu degetul (mai ales tabăra creștină). A simțit că l-a apucat pe Dumnezeu de picior când într-o discuție cu mă-sa despre religie a aflat că în spatele religiozității stă și o mare frică de Iad. „AHA! Deci de frică! Păi ce religie e asta, măi mamă?!”

Anii au trecut și-mi dau seama că am avut cea mai proastă strategie împotriva religiei și religiosului (eu și mulți alții ca mine). Sictiriți, șocați, ori scârbiți de ritualuri „retrograde” am considerat că-i de bun augur să dăm în practicanți. Punch-down religios. Foarte greșit.

Pupătorii de moaște sunt sălbatici, credincioșii sunt niște învechiți cu tot cu ritualurile lor (exceptând alea culinare, alea ne plac, nu?), interdicțiile sunt o prostie. Bine, asta nu înseamnă că unele glume și observații nu sunt în continuare amuzante. Sunt, dar contează și contextul în care le dai (ce ziceam mai sus că necesită un alt text). Altfel, cășunarea asta cu bocancii elitiști pe obiceiurile unora e chiar aiurea. Cu atât mai mult cu cât în cazul moaștelor, de fapt, sari cu picioarele pe singura speranță de mai bine a unora dintre cele mai afectate categorii: bătrâni & amărâți. După ce că n-au nimic le mai spunem că sunt și proștii, sălbatici, imbecili, ori îi punem în aceeași oală cu ăia care se detonează pentru 72 de virgine (ceea ce am înțeles că e eroare de traducere, sunt 72 de stafide, nu virgine. Stafide!).

Ritualurile nu au nevoie de topuri. Nu trebuie să fie în mod egal de bune, rele, ori una mai sălbatică față de alta. Ele sunt și punct.

Eu d-aia m-am șucărit rău pe „documentarul” lui Andrei Solomon („Arsenie. Viața de apoi”), pentru că s-au investit atât de multe resurse în stereotipizare și bășcălirea unei categorii. Nebunii naivi și răi care caută salvarea pupând hoituri. Haha. Păi așa deschizi tu ochii prostimii? Așa îi provoci să-și iasă din zona de confort? Așa îi provoci să nu mai creadă și să cerceteze? N-am învățat deja din parentingul modern că nu iese nimic bun din copil dacă-i repeți zilnic faptul că e un prost? Așa-i și cu adulții. D-aia recomand Mirel Bănică, „Nevoia de miracol”. E carte, din păcate, și nu cred c-o face film.

N-a ajutat nici retorica „Spitale, nu Catedrale”. 

Că aceleași spitale au cam omorât oameni. Așa le-a prezentat presa. Tot presa prezintă constant medici șpăgari. 

„Școli, nu Catedrale”?

Păi tot din presă (și gura lumii) aflăm că școlile sunt pline de violență, droguri, decadență. 

Credincios fiind, cum să-ți mai pui problema să investești în astea de mai sus când pare că doar divinul te mai poate salva? Dacă nu aici, măcar Dincolo. Și cum să condamni o astfel de plasă de siguranță? Nu e ca și cum bula anti-religioasă bubuie de pro-activitate (probabil sătui, obosiți, absenți, ori închiși în bule). Mai ales pro-activitate pentru sărăcime. Probabil unde avem exces de ateism motivațional, d-ăla cu „dacă eu am reușit să ateism poți și tu, doar cine nu vrea nu poate să renunțe la credințe religioase”.

Așa cum spuneam și cu altă ocazie, progresismul nu merge pe burta goală. Ritualurile „barbare” dispar când viața devine confortabilă, când ai bani să călătorești (și cunoști alte culturi, vezi ritualurile altora și-ți pui întrebări), când n-ai griji elementare, când existența nu-ți este amenințată constant. Până atunci crezi cu ardoare c-o să-ți fie bine dacă mergi în coate, pupi moaște și nu speli duminica. Oricum, costul e mic. Efortul fizic/financiar/emoțional e mult mai mic dacă sacrifici un weekend la Paraschiva, comparativ cu a da o droaie de bani pe o educație care nu pare să garanteze mereu succesul.  

Mă uit la CTP cum dă lecții cu Biblia în mână creștinilor.

Cum le explică lipsa moaștelor din Biblie. Corect. Dar nu lor trebuie să le predea un ateu ce este și ce nu este creștinismul, cum se mănâncă. Sună a Adriana Bahmuțeanu care în timpul celui de-al n-jpelea divorț cu scandal de Prigoană semna editoriale cu sfaturi despre iubire în ziare tabloide. 

Problema e că din România a dispărut aproape în totalitate cultura dezbaterii. Iohannis a pus ultima bomboană pe coliva dezbaterii când n-a vrut să se-ntâlnească cu „aia”, Viorica. Așa și-n problema religiei. E nevoie de dezbateri serioase și articulate pe subiectul religios, ritualic, bun creștin vs. fariseu. Nu argumente de ateu de 15 ani, „Iisus n-a zis asta”, spuse unora cu ciorapii rupți în coate. Și nici ce a fost la „dezbaterea” dintre preotul Necula și Mihaela Miroiu pe tema sinuciderii asistate. 

Cine are de câștigat când le spui celor mai disperați dintre noi că-s proști? Cine oare?

Altfel spus, mama e aceeași pe care o știu din copilărie.

Respectă o serie de ritualuri, alea care îi aduc liniște. Îmi spune să nu spăl duminică. Și în zilele cu cruce roșie. Să-i spun că e o învechită și să-i râd în față? Să-i arunc mâncarea tradițională pe geam și să-i cer chilli con carne de Crăciun, paste de Înviere și să mă scutească cu drobul, mie-mi place quesadilla? Să-i spun că liniștea pe care o simte pe la mânăstirile pe care le vizitează e o iluzie? Nu e, chiar e liniște, ceea ce înseamnă că, de fapt, oamenii de vârsta ei au nevoie de parcuri și natură – canci în Sectorul 5.

Când simte că-s deochiat (din vina voastră, vă plac prea mult textele mele) să-i spun să nu mă descânte pentru că nu cred în așa ceva? Dacă ea crede că poate să-mi fie bine în viață făcându-mi un masaj la frunte și căscând de trei ori… cine sunt eu să spun „nu”? Și ia să mai iau o gură de agheasmă dimineața, pe stomacul gol, că prea răcesc des. 

Oricum, răzbelul anti-pupători de moaște e câștigat. Sunt din ce în ce mai puțini. Numărul lor poate crește doar dacă insistăm că pătura săracă și disperată e proastă mergând la biserică, nu ca noi, luminații, pe care nu ne scoți din librării.

P.S. – stați geană pe tinerii între 15 și 35 de ani care-l descoperă pe Dumnezeu, au duhovnic, citesc psihologie, locuiesc în urban și trăiesc un ortodoxism cool, cu Subcarpați în căști și care combină terapia cu slujba. Tot proști?