Textul ăsta putea la fel de ușor să se numească „Se termină o etapă în televiziunea de umor?”, dar mi-am dorit să păstrez tradiția textelor din seria stand up comedy și să arăt că știu să scriu „14” dacă mă lași în Roma anului 20 î.e.n.
Actorul Bogdan Bob Rădulescu a postat recent pe Facebook o conversație avută cu cineva de la Intact, fiind invitat să presteze comic la iUmor. Conversația e relevantă pentru energia pe care o transmite emisiunea aia din toți porii.
Mică paranteză.
Acum 4-5 zile am primit un telefon. Era de la ceilalți. „Hei, George. Nu vrei să vii iar la noi? Că a fost așa bine acum 5 ani”. „Nu”. „De ce?”-uri. Dacă în ăștia 5 ani n-am înțeles nimic după atâta stand up văzut la TV înseamnă că-s mai prost ca scaunul pe care stau jurații.
Să nu fiu înțeles greșit.
Experiența mea la TV din postura de comediant n-a fost oribilă (în comparație cu alți colegi de breaslă eu am avut parte de lux), dar sunt două aspecte cruciale pe care acum le conștientizez:
- Nu poți controla ce apare pe post. Nu cred că știu vreun comediant care a mers la vreuna dintre emisiuni și să nu-i fie tăiat materialul, să i se pună aplauze aiurea, să-i râdă publicul pe lângă ș.a.m.d.. Dacă producătorul vrea să te facă de râs în fața țării îți pune trilul unei bufnițe la final de glumă, o tăietură cu Bendeac căscând și gata. iUmor are un stil barbar de a introduce inserții audio-video cu staff-ul emisiunii fix în mijlocul unui material. Pentru că nu contează ăla de pe scenă, importante sunt opiniile juraților. Și Badea zici că n-a făcut stand up în viața lui, uneori vorbește peste comedianți și comentează (din culise, dar știe că alea sunt bucăți folosite la montaj și vor întrerupe flow-ul reprezentației). Mna, așa-i la TV;
- Și dacă o dai bine nu câștigi cine știe ce în materie de public. Aici sunt subiectiv, dar două poante despre maneliști date acum 5 ani la TV mi-au adus pe Facebook mii de „fani” care acum îmi reproșează că „nu mai am glume așa bune… cum era aia cu maneliștii care fac sex, hăhă!”. Că la TV ți se mai spune și ce tip de material să dai (când am vrut să dau poante istorice mi s-a zis clar „nu”), n-ai timp să-ți treci publicul prin toată filosofia ta și PAC!, te-ai trezit că ești caterincosul preferat al non-cocalarilor (tot cocalari, dar altfel).
Faptul că emisiunile au început să tragă de participanți e un semn.
Un semn că s-au săturat de personaje cărora le filează o lampă, pictează cu organele, sunt ridicole. Vor conținut mai inteligibil astfel încât să nu se transforme în casă de nebuni. De asemenea, modul prost/nedrept în care au tratat unii dintre participanții buni din ediții precedente (și aici mă refer în principal la iUmor) provoacă reticență printre alții.
Bogdan Rădulescu a refuzat invitația pe motiv voiculescian (din păcate îmi dau seama că trebuia să facă mai toată lumea așa – pe Facebook și-n localuri 90% din comedianți pulesc PSD-ul și PSD-ismul, dar s-a făcut coadă la studiouri), dar alți comedianți refuză azi de teamă să nu fie ridiculizați și să nu le spună zeii comediei vreo nasoală care să-i urmărească o perioadă din carieră.
Unde mai pui că emisiunile astea nu sunt despre comedie/comedianți. Juriul contează. Tu ești mingea ridicată la fileu pentru Bendeac, Cheloo sau Delia.
Și mai e un aspect interesant (și cu asta închei): iUmor a produs (preponderent) youtuberi, nu comedianți. Tot felul de oameni care n-au călcat în viața lor la un open-mic au avut prestații „geniale” la TV, dar au dezamăgit constant în localuri. Pe Youtube vedete, pe scenă somnifere.
Asta pentru că nu-i același lucru.
