Am putea reduce prezentul la atât?

Să alegi viața liniștită a ignoranței nu mai sună atât de greșit în ziua de azi. Tendința recentă a unor români de a abandona stilul de viață „urban” pentru a se retrage în cătune bătrânești pare o alternativă sănătoasă la ceea ce înseamnă viață modernă.

Dar înainte de toate, o scurtă legendă a termenilor pe care urmează să-i folosesc în acest text.

Când mă refer la:

  • Ignoranță = vreau să spun dorința individului de a neglija, de a se debarasa de ceea ce „trebuie” să cunoască. El e capabil, dar nu mai poate și nu mai vrea. Nu e prost, e sătul;
  • Urban = mentalitatea cosmopolită, omniprezență socială, omnisciență digitală;
  • Viață modernă = totul la hiperlativ, acum, aici, îmi măsor pașii, îmi postez viața, îmi shareuiesc experiențele, trăiesc prin like-urile altora.

Știm deja că România nu e cel mai rău loc de pe planetă. Contrar unor opinii, n-am inventat hoția, prostia ș.a.m.d.. Nici măcar cu atâta lucru nu ne putem lăuda. Trebuie să spunem asta ca să înțelegem că mai sunt puține locuri în care poți evada de cele „românești”.

Defectele umane sunt omniprezente, ele se întâmplă peste tot.

Un cineva atrăgea zilele trecute atenția că situația actuală din SUA nu are ca punct t0 rasismul/discriminarea, ci sărăcia. Discrepanța uriașă dintre cei care au și cei care n-au. Cumva, doar așa se poate explica faptul că oameni, furioși pe rasism, aleg să incendieze mașini și magazine, unele dintre ele ale unor oameni pentru care (cică) ar lupta. Rasismul e fitilul, bomba-i sărăcia.

De aia furia se răsfrânge asupra celor care au.

Extremiștii nu distrug (doar) simbolurile discriminării (statuile negustorilor de sclavi), ci și totemurile bogăției și ale dictonului „ăla de ce are și eu nu?”.

Și cum ăia care au foarte mult sunt greu de atins majoritatea pietrelor aterizează în capul celor care au puțin mai mult. Pe scurt: 99% din oameni se bat între ei pentru că împreună urăsc condiția impusă de cei 1%.

În punctul ăsta nici nu mai contează dacă-i vorba de Stânga sau Dreapta pentru că taberele sunt mult mai polarizate. Acum oamenii se urăsc din milioane de motive și în fiecare săptămână mai apare câte o chestie care împarte și mai mult societatea.

Viitorul pare la fel de sumbru și dacă o să fie al celor care vor reface lagărele de exterminare, al taberei care va impune toleranța, ori al celor care vor să-și cumpere fericirea în rate și se uită cum crește nivelul de trai direct proporțional cu grosimea smogului.

În România?

Ne divizează subiectul educației sexuale, violul și violența împotriva femeilor, influencerii, homosexualitatea-heterosexualitatea unora și lista poate continua. Astea sunt doar subiectele de foc ale ultimelor două săptămâni. Priviți din nou câte scandaluri au împărțit societatea în 14 zile.

Înfierbântați de vârsta la care cei mici trebuie să afle de puță și păsărică, de corectitudinea de a bate o youtuberiță, de o trupă de queer la un muzeu, românii au omis cu totul alte subiecte care s-au derulat în spatele zgomotului de fond.

E ca fotbalul în Liga I. Suporterii se bat, patronii fac blaturi.

Asta nu înseamnă că cele enumerate mai devreme nu-s importante și nu merită atenția oamenilor, dar dacă suntem sinceri cu noi toate scandalurile recente se vor termina precum celelalte subiecte arzătoare: în nimic. Vid. Au fost doar saci de box, contexte prin care să se mai elibereze din tensiune.

Societatea, ca grup, se comportă precum activiștii de mediu care se duc la plantări de copaci sponsorizate de mari poluatori.

Evident că politicul îngroapă tot.

PNL-ul nu ratează ocazia să demonstreze că-i un PSD pe galben. Orban a scos în mai puțin de cinci zile două declarații de un cinism senzațional:

”Se reiau și activitățile jocurilor de noroc. Aici a fost o adevărată campanie împotriva noastră, că dăm drumul la păcănele, așa au zis ei. Jocurile de noroc nu sunt doar jocurile de pe slot machine, înseamnă și casele de pariuri, înseamnă loteria, înseamnă o serie de alte jocuri de noroc care se desfășoară în baza legii.”

Și

Colaborarea cu Securitatea nu e un criteriu pentru schimbarea din funcție.”

Cam ăsta e nivelul și asta e realitatea. Țara e un mecanism, nu un organism. Mecanismul se unge, se repară cu un ciorap, trebuie făcut să meargă. De organism trebuie să ai grijă că-ți moare.

Un membru CNSAS ne spune verde-n față că lupta anti-comuniști/securiști e o glumă proastă și până și-n filmele porno vezi un joc actoricesc mai bun.

Alternativele politice sunt inexistente.

„Bula bună” e plină de dubioși cu zvâcniri maniacale, iar ceilalți nici nu merită menționați.

Ce noroc pe noi că alternativele meritocrate sunt slobode pe Facebook și-și mai dau arama pe față în postări penibile. Doamne, bine că-s proști!

Revenind la ce spuneam la început, în esență-i bine să te faci frate cu Dracu până reușești să-ți asiguri o zonă de confort.

Bagi electronica-n în gură pentru bani, promovezi mizerii, vinzi gunoi, „te descuri” până-ți ridici gard frumos în jurul moșiei și te izolezi de ăia care când își vor da seama că sunt rupți în gură (chiar dacă au tot „luxul” din lume cumpărat în rate) vor da cu pietre spre următoarea treaptă ierarhică, înjurând dincolo de ea.  

Ca politician ăsta e un moment de aur. Dragnea cred că l-a mirosit, dar s-a grăbit. O „dictatură” cu iz democrat îți poate aduce o perioadă lungă de liniște. Trebuie doar să găsești un vinovat care să-ți aducă o majoritate confortabilă și să-i stârnești constant pe oameni să se certe de la subiecte care nu te privesc. Se poate. Trebuie doar să vrei și să ai răbdare, ascultând cu atenție „opinia publică” în războaiele zilnice.

Până atunci rămâne cum am stabilit: o să ne dăm în cap pentru diverse și o să ne lăsăm conduși de cei care „au furat, dar au și făcut”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Texte pe mail: