Georgeisme
Numele meu este anxietate și am George Bonea.

Oare e nevoie de un Big Brother?

Asimov, Orwell și mulți alții care și-au imaginat o societate utopică supusă unor reguli stricte n-au avut premoniții, n-au pus răul înainte, ci pur și simplu și-au dat seama că oamenii nu-s capabili să-și poarte singuri-împreună de grijă, ba cel mai probabil doar mânați cu biciul pot ajunge la pace.

Cred că e destul de evident faptul că viața pe Terra a devenit destul de grea.

Adică dacă nu te omoară ISIS sau cine știe ce alți separatiști cu viziuni medievale, o să mori de la stres, mâncare, băutură, vicii, etc. Când vezi câți oameni mor în urma unor atentate începi să-ți pui serioase probleme vis-à-vis de monitorizarea umană.

Evident că o lume filmată și lipsită de intimitate pare imposibilă și de neacceptat, dar oricât se străduiesc unii să dejoace planuri criminale tot se-ntâmplă o dramă. Și dacă stai cu un carnețel la graniță și notezi numele fiecărui sirian, inevitabil un extremist îți scapă. Și dacă în țara ta ai toți cetățenii educați și buni, unul sigur are o rotiță blocată (Breivik). Oricât te străduiești ca țară, societatea aia în care toată lumea-i bună de la sine pare îndepărtată rău. Groaznic, acum avem mai multe motive să ne batem, doar avem mai multe lucruri care ne deosebesc.

Dacă până de curând consideram că-i utopic să ne gândim la o societate care să trăiască într-o stare de pace și toleranță, astăzi îmi dau seama că devine utopic să mai trăiești. Trend-ul ultimilor ani este să ne enclavizăm, să ne reducem, mici zone pe care să le conducă o mână de oameni, stat clădit pe nu știu ce resurse, dar pe multă ură. Planeta se-ndreaptă spre cnezate/voievodate puse pe harță. Moștenire istorică învechită pe care nici dragostea de selfie și dorința de a vizita n-o învinge.

 

Acestea fiind zise, ce facem dacă mai vrem să vizităm vreodată Parisul și să ne simțim în siguranță?

Ne lăsăm cotrobăiți/monitorizați 24/7 pentru siguranța noastră și a celor din jur, sau mergem pe încredere că oamenii (toți) sunt pașnici și minunați?

Încep să-mi pierd încrederea în capacitatea speciei de a se auto-curăța de elementele isterice și radicale. 

La protestele din Piața Universității de acum o săptămână erau și niște tineri care împărțeau flyere ce promovau „Meritocrația”. Dar în meritocrație cine-i meritocratul suprem? 

Se zvonea că în urma evidentului război pornit în lume FIFA ar amâna competiția europeană din 2016. FIFA? Mâna aia de egoiști avari? Păi îi fac pe ei 150-200 de morți în Paris? Sunt bani mulți la mijloc, să nu ne facem speranțe de umanitate de la ei. FIFA are îndeajuns de mulți bani încât să îngroape ISIS în bombe, dar cine are de gând să facă asta?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.