Georgeisme
Numele meu este anxietate și am George Bonea.

Jurnalismul e mort și de ce trebuie să plătești pentru ce-ți place

Când eram copil îmi doream să fiu gazetar. De prin clasa a IV-a am știut că vreau să fiu gazetar. Îl vedeam pe tata așa captivat de ziarele lui că visam să scriu și eu la ziar. Prin școală m-am implicat la revista școlii (puțin, aia nu era gazetărie) și apariția bloging-ului când eram deja a 11-12a m-a ajutat să (cred) că gândesc ca un jurnalist.

Răsfoiam mereu ziarele lui tata și prin generală am început să-mi cumpăr Academia Cațavencu. Nu înțelegeam eu tot ce se scria prin paginile AC, dar prindeam din mers, mai întrebam. Mă descurcam.

Prin anul II de facultate mi-am dat seama că jurnalismul n-are a face cu ce se predă și ce se visează. Aveam deja doi ani de experiență în domeniu și spre deosebire de colegii care încă nu călcaseră într-o redacție eu știam că nu spui tot ce vrei, tot ce e adevărat, tot ce se întâmplă. Angajatorul meu din perioada aia era implicat într-o nasoală națională și eu trebuia să presar ocazional osanale printre ce altceva mai aveam de făcut.

Când nu era rușinos era penibil.

Cu senzațional de mici excepții (îmi amintesc doar două) n-am avut parte de jurnalism obiectiv din postura de angajat. Mereu a fost o agendă politică de urmat, au fost preferințe, ori n-a fost „chef” să zicem una sau alta.

Nu-mi aduc aminte (greșesc?) ca-n facultate să-mi spună vreun profesor că jurnalismul real n-are a face cu ce se predă și ce se visează. Nu știu ce se mai discută azi la cursuri, dar îmi doresc din suflet ca profesorii să le spună studenților că nu vor da știri obiective, importante, verificate „din 3 surse”. Un procent covârșitor din jurnaliștii patriei vor face click-bait-uri, știri penibile, vor alerga după chiloți de vedete și vor scârma în politică conform agendei din redacție.

O apropiată, cu 2-3 ani experiență în presă, mi-a zis recent că și-a dat seama cum stă treaba. Știe care era direcția televiziunii din care a plecat, știe care-i misiunea postului în care a ajuns și e totul clar că oriunde s-ar duce trebuie să mulțumească pe Cineva. Și acel Cineva nu e cetățeanul de rând care trebuie informat, ci un patron/un partid/un interes.

E bine că și-a dat seama devreme. E tânără. Are timp să-și găsească altceva de făcut.

Acum câțiva ani contribuiam cu opinii pentru un site. După câteva luni de texte am avut orbirea de a posta o părere despre cum Vodafone normaliza un obicei nesănătos (bingingul, dacă vă mai amintiți) și cum nimeni (de la medici până la… ) nu lua nici măcar o măsură.

Câteva ore mai târziu mi s-a spus că Vodafone și-a retras reclamele de pe platforma unde scriam, ca răspuns la textul meu. „Am pierdut câteva mii de euro luna asta… zic să iei o pauză o perioadă, ce spui?”. Încă sunt în pauză.

Presa e (aproape?) inutilă.

Asta se datorează și rețelelor de socializare (care au transformat orice posesor de telefon în „jurnalist”), dar e și vina presei pentru că s-a lăsat (ori n-a avut de ales) dominată.

Azi presa nu mai are nimic în comun cu informarea (a avut vreodată? Mă raportez cumva la vremuri care n-au existat niciodată?).

N-aș spune, precum Chomsky, că presa (mai) manipulează. Cred că trăim ultimele zvâcniri de manipulare ale presei. Simt că ea se îndreaptă spre dezinformare și apoi ultima etapă: lobotomizare. Informații SENZAȚIONAL de neimportante, divertisment informațional care să te țină ocupat, anxios, speriat, blazat și în final conformat.   

Deschideți canalele de știri. Ce vedeți? Balasat. 24/7 de balast.

E inadmisibil ca posturi TV care se pretind serioase să ofere jenant de mult spațiu de emisie pentru deliruri mistice, persoane neimportante și știri despre nimeni și nimic. Iar rarele momente de „analiză” sunt heirupuri, bălăcărisme în opoziție și generalități. Când vine vorba de politică e jale. Jale!

În mintea oamenilor se varsă tone de „informații” care nu sunt explicate (sunt rezumate), nu se discută soluții (se spun truisme), nu se dau detalii (ci se bate moneda pe aspecte), nu se prezintă contexte (ci se evidențiază puncte cheie).

Spectatorii doar află că trăiesc într-o lume în care se întâmplă chestii. Și atât.

Cel mai fidel exemplu pentru ceea ce spun este o știre din noiembrie-decembrie 2020, de pe un serios post de știri, care a prezentat un incendiu într-un material generos de 5-7 minute și, de fapt, n-a spus nimic. N-a spus unde s-a întâmplat (era în București, unii puteau să recunoască zona), n-a spus de ce, n-a spus cum, n-a spus când, n-a spus cine a fost afectat. Erau doar cadre cu o mașină de pompieri, un balcon de bloc înnegrit, un reporter blocat pe câteva fraze ca un casetofon vechi și atât.

Un moment de pură chintesență jurnalistică.

La toate astea nici nu trebuie să mai adaug impresia pe care o am când aud cât de jenante sunt unele reporterițe (nu trebuie să mă căutați pe mine de misoginism, ci să vă interesați care sunt criteriile unora de angajare în câmpul reporteriei). „Și cum vă simțiți după ce v-a luat casa foc/v-a fost violată fata/v-a fost omorâta mama?”.

E (deja) 2021 și PRINCIPALUL organ de informare (presa) prezintă frânturi de realitate sau non-realitate/pseudo-realitate. Cel mai bun lucru dacă vrei să te informezi e să nu te informezi (de la ei).

Ocupată să galopeze prin informații aducătoare de rating (și de aici banii din publicitate) presa nu mai aprofundează nimic, d-aia totul e tratat cu jumătate de măsură și mai nimeni nu știe nimic concret.

Prezentatoarele meteo, îmbrăcate de club, au un rânjet penibil pe față în timp ce-ți spun că-n ianuarie sunt 15 grade, e cald, soare și nimeni nu explică audienței confuze de ce și cum am ajuns la temperaturile astea.

Prezentatorii de sport zâmbesc fără suflet în cameră în timp ce știrile sportive sunt despre iubiți de fotbaliști, impresare sexy și postările sportivelor pe Instagram.

Iar politica e vărsată pe gâtul oamenilor care NU ȘTIU cum funcționează statul, nu cunosc rolurile parlamentarilor, al premierilor, al președintelui. În mintea unor oameni care nu știu noțiuni elementare se varsă informații cu duiumul. Presa crește deliberat o națiune de idioți opinioși și (la nevoie) nervoși.

Presa ar putea spune cu subiect și predicat care sunt cele mai nocive produse pentru populație, dar o mare parte din acele produse dau mii de euro lunar pentru reclame. Doar n-o să muști mâna care te hrănește?

Din motivele mai sus enumerate mulți jurnaliști ajung, într-un final, să schimbe locul de muncă și să lucreze (ironic) pentru cei de unde veneau banii și când erau în presă. Adică publicitate sau politică. Mulți dintre cei care mai rămân în presă sunt fie visători (naivi), fie simulări umane (de cele mai multe ori printre ăștia sunt și vedetele).

De Revelion, pe TVR, a fost difuzat un program comic realizat de stâlpii grupului Vacanța Mare (Leana și Costel), împreună cu o serie de invitați. Unii (inclusiv oameni din CNA) spun că show-ul TVR a fost oribil, conspiraționist, vulgar. Și a mai costat și vreo 50.000 de euro (conform ultimei mele cercetări).

Eu n-o să-mi (mai) spun părerea despre Vacanța Mare sau show-ul lor. Am zis deja ce simt și cred despre celebrul grup umoristic.

Trăim în democrație. Fiecare e liber să se uite la ce vrea. Fiecare e liber să râdă la ce vrea. Dacă-n 2021 te mai distrează Leana și Costel… bravo ție! Te atinge la inimă vocea duioasă a lui Bitmann? Super. Te dai cu cracii-n sus la Iohannis-ul mimat de George Tănase? Minunat. E o țară liberă, râzi la ce vrei.

Problema e că TVR-ul nu-i jucător independent pe piață. TVR-ul e o chestie „în folosul comunității” care trăiește din banii statului. TVR-ul e linia subțire dintre fufa partidelor la putere și vânzătorul de la magazin care insistă să-ți donezi restul pentru copiii din Africa. Sau pentru el.

Pentru Leana și Costel de Revelion am cotizat cu toții. Și nu-i vorba că am dat puțin (50.000 euro nu-i o sumă mare dacă ne raportăm la populația țării), dar cu banii aruncați în programul ăla umoristic de care se plânge multă lume făceam… bă, și dacă scobeam boschetari în buric făceam un bine.

Asta-i buba cu TVR-ul. Trebuia să ofere umor pentru poporul român.

E greu să faci asta? Evident. Că românii râd la chestii diferite, dar televiziunea statului trebuia să facă un efort cognitiv și să înțeleagă faptul că cetățenii acestei țări, în 2021, nu mai râd la ce se râdea în 1993. Și cuplul Mihăescu-Pietreanu nu mai e reprezentativ. Și că glumele lor nu mai sunt la modă. TVR-ul putea să se uite 5 minute pe Youtube și să dea altceva. Nu știu dacă mai bun, dar măcar mai actual.

Am înțeles că la Revelionul TVR s-au uitat 500.000 de oameni.

Nu-i destul.

Hai s-o facem p-aia sinceră și să-și plătească fiecare plăcerea. Să dea fiecare 1 leu/1 euro/1 dolar pentru ce îi place. Așa e cel mai corect, nu? Dacă făceam așa înseamna că Vacanța Mare merita 500.000 de euro, nu 50. Ce, nu dădeau fanii lor 1 euro să-i vadă de Revelion? Cum să nu dea?

Să închidem șandramaua aia de TVR, s-o reformăm/privatizăm, s-o facem competitivă și să dăm poporului ce vrea și ce plătește.

Îți place Bitmann? Mergi la concertele lui. Plătește bilet.

Îți place Mugur Mihăescu? Mănâncă din restaurantele lui.

Îți place Radu Pietreanu? Cumpără-i o bere și ascultă-l în timp ce-ți vorbește despre cât de grozav e neamul românesc, daci, laci și altele.

Îți place George Tănase? Fă un lucru bun pentru cariera lui încă fragedă și încearcă să-i explici faptul că nu trebuie să accepte orice colaborare și expunere. Generația lui știe ce e aia cringe și nu cred că a meritat să se vacanțamărească din punct de vedere financiar. Păi dacă Mugur&Pietreanu au primit 50.000… din ăștia împarți la echipă… câteva mii bune la Bitmann… cât să primească Tănase? 2-3.000? 5.000? Merită?

Dar tu, consumator final, fan, arată că le apreciezi munca. Nu-i lăsa la pomana statului, la mâna mulțimii care (șocant!) nu îi apreciază așa cum o faci tu. De ce să-ți înjure unii artiștii? Să-și plătească fiecare consumația. Mihăescu e sigur de acord cu mine, doar e cârciumar cu ștaif.

Nu e așa cel mai frumos și corect?

Plătește pentru ce îți place.

D-aia de anul ăsta cine vrea Speaker Demotivațional trebuie să plătească. Nu plătește nimeni? Înseamnă că n-are nimeni nevoie de acest produs. Ori că trebuie să mă duc la TVR.

O să mă gândesc și la varianta asta.

6 răspunsuri

  1. E o discuție foarte interesantă asta, deși de-abia o decojești în materialul tău.
    Poate individul transformat în jurnalist ad-hoc digital, oricât de bine informat ar fi, să înlocuiască capacitatea de analiză a unei redacții serioase? Eu cred că nu.
    Poate digitalul să înlocuiască mediile vechi? Mulți zic că da, eu sunt foarte sceptic. Pt. că fiecare mediu cere o abordare specifică. Tu ai rămas obișnuit cu articolul de ziar, lung, complex, argumentativ. Online-ul cere ”content” de tip Zoso, care aruncă în răspăr 5-6 fraze conflictuale, ca să întărâte zeci de comentarii pro și contra despre nimic. Dacă-ți instalezi Hotjar pe site o să vezi modelul de lectură al cititorilor tăi. Va fi lămuritor.
    Cât despre Speaker pe Patreon, sunt publicații uriașe care nu reușesc să atragă cititori pe un abonament online ieftin ca braga. În Occident, unde sunt bani, nu în RO, unde e foame. Așa că îndreaptă-te hotărât spre TVR. Câștigi timp!

Dă-i un răspuns lui George H Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.