O dilemă despre cablul TV și „muzica de lift”

Acum vreo 10 ani, când m-am mutat pentru prima dată singur (la Ploiești), am intrat în sucursala Digi (undeva prin centrul orașului) să-mi bag cablu. Ajuns în fața ghișeului am fost întrebat ce doresc. Mi s-au prezentat niște pachete. M-am uitat peste ele și-mi aduc aminte și acum ce față a făcut doamna aceea când am spus „nu puteți să-mi dați doar 4-5 canale? Că nu mă uit la toate”.

A zis „nu” și am plecat de acolo cu cel mai ieftin pachet, unul care-mi aducea 95% balast și vreo 5% posturi TV privibile.

Astăzi avem cablu.

Cel mai ieftin pachet, de vreo 23 lei/lună, vreo 100 de „opțiuni”. 95% din timp (când nu e conectat la consolă) televizorul stă deschis pe Mezzo. Să spui că nu e muzică bună la TV, să ai Mezzo în pachet și să te plângi… înseamnă că meriți muzică proastă. În restul timpului mai văd câte un meci de fotbal și în unele dimineți ne luăm doza de nimic, adică știri (despre nimeni și nimic așa cum le șade bine posturilor românești de news – dar despre asta cu altă ocazie) și cam atât.

Problema e că n-aș mai vrea să plătesc cei 23 lei pentru un singur post.

Și mă deranjează profund sistemul ăsta.

Mezzo (din ce știu și am căutat) n-are platformă online. Și-mi place că dacă las televizorul deschis pe 108 mai aud ceva nou, mai aflu de o trupă (acum câțiva ani l-am descoperit, pe Mezzo, pe Eric Bibb. Cel mai bun lucru găsit vreodată la TV într-un pub din București).

Oare cum ar arăta piața posturilor TV (și a programelor acestora) dacă ai avea posibilitatea să-ți personalizezi pachetul TV? Și să plătești doar pentru ce vrei să consumi. Ar mai exista mizerii? Dar oare ar mai exista și posturile bune? Cât m-ar costa Mezzo, Digi Sport 1, Digi 24, Antena 3, România TV (să fim în contact cu toate bulele) și TLC?

Așa ar exista o puternică presiune pe posturi să livreze calitate. Ai mai da 2-3 lei/lună să vezi ce-ți oferă Kanal D, Prima sau B1? Nu cred, oricând de mult îți place acum să pierzi timpul (și neuronii) la Puterea Dragostei.

Poate cândva așa o să arate lumea televiziunii.

Altfel spus, voi cum procedați când nu mai vreți să plătiți pentru prea mult balast TV și cum vă păstrați posturile preferate?

Legat de muzică…

Lucram într-o perioadă undeva și prin rotație puneam cu toții muzică în boxele de la birou. Când îmi venea rândul mai auzeam comentarii precum „pune George muzică d-aia de lift”. Dacă era să împărtășesc altora ce ascult în căști nu cred că mi se mai ofereau vreodată boxele (nu știu câți pot lucra pe Star Fucking Hipsters, Leftover Crack ș.a.m.d.). Așa că dădeam spre audiție jazz, bossa-nova, simfonică și ce se mai găsește pe mărețul internet și relaxează. Adică „muzică de lift”. Ori „piese din reclame” cum s-a mai zis de câteva ori.

Și aici voiam să ajung.

Oare și-au imaginat vreodată compozitorii de muzică simfonică că ale lor creații vor completa spoturi TV despre mașini, pateuri și branduri de apă? Când și-au văzut munca pe portativ și-au spus „doamne, cum ar da lucrarea asta într-o reclamă la detergent”?

Jazzmanii și-au dorit ca muzica lor să domine lifturile și cabinele de probă ale magazinelor?

Nasol.

Și așa ajungem la paradoxuri auditive în care unii se relaxează ascultând muzică obositoare și complicată la volan (cu versuri cretine precum în muzica comercială), dar dacă le pui un instrumental elegant se consideră distrași și „scoși din ritm”. „Muzica de lift” îi bagă „într-un film ciudat”. Mai bine să cânte tigaia aia cu ciorapi plasă…

Cum e și lumea asta.

4 răspunsuri

  1. Nu stiu de ce ai inclus Prima acolo, dar are Starea Natiei, Cronica si mai nou Selly Show. Nu ma uit la ele dar stiu ca sunt pe Prima, la celelalte nu stiu ce programe ruleaza

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Texte pe mail: