Despre „bărbații” care agață bărbați

Ai crede că o să vorbesc despre homosexuali, dar nu.

De fapt, „bărbații” sunt femeile care ies la agățat adoptând ținuta disperato-dezgolită.

E un simplu studiu observațional în urma celor văzute de-a lungul timpului prin Centrul Vechi din București. Și prin țară. Prin cluburi, baruri, spelunci, bodegi.

Hai să stabilim un lucru încă de la început: cu toate că femeile pot vota, juca fotbal și-și pot da cu părerea despre tot și toate (foarte bine pentru asta, știți că nu-s misogin), cumva a rămas întipărit că bărbatul vânează. Da, ne-am emancipat, stăm cu toții 12 ore la birou, dar instinctul de vânător e (încă) predominant la bărbați și multe femei vor să vadă asta. Da, trend-ul ultimilor ani e să ne efeminăm și femeile să fie atât de puternice încât să eclipseze și un halterofil, dar asta nu înseamnă că-i neapărat feminin și masculin. Vrem sau nu să fim politically correct cu genurile, dar există roluri și de obicei într-o relație e nevoie de ambele. Nu, nici măcar când vorbim de gay nu-s bărbat-bărbat. Unul este partea feminină și d-aia se-nțeleg.

Revenind la ce am văzut prin Centrul Vechi din București aș vrea să subliniez două aspecte importante:

1. Ești liberă să te îmbraci așa cum vrei și cum îți place.

Doar se bat mereu feministele cu pumnul în piept că femeia trebuie să poarte ce vrea fără să stârnească nevoile primare din bărbat. Cu toate astea, când te fâțâi printre cefoși/burtoși/ghelboși precum în cele mai hardcore filme porno nu te aștepta să te trateze cineva ca pe o doamnă. Nu-ți da ochii peste cap pentru că ești văzută precum o bucată de carne pentru că asta vinzi. Serios, e treabă elementară. Da, e incorect, e anormal, e cumvreitusă-ispui, dar așa funcționează lumea. Așa a funcționat mereu. Și totuși e bine. Acum 200 de ani poate erai bătută cu pietre pentru o astfel de atitudine în spațiul public. Și da, probabil o să avansăm spre ce vreți voi: să mergeți cum vreți pe stradă fără să vă mai fluiere/admire bărbații. Știți care-i reversul medaliei? Probabil nici n-o să mai stârniți pe nimeni. Adică goliciune se va blaza pe fondul excesului. Să vezi atunci disperare. De unde să mai tai material din țoală?

2. Dacă te îmbraci spre a atrage atenția înseamnă că într-un fel sau altul vânezi.

Și asta înseamnă că-i cam anulezi statutul bărbatului. Practic ești ca și cum o căprioară ar șchiopăta prin fața lui Țiriac și ar spune prefăcută „vai cât sunt de rănită… sper să nu mă prindă vreun vânător rău și cu pușca mare”. Nu doar că te oferi pe tavă (revenind la punctul 1), dar te duci la cucerit. Hai să ne întrebăm cunoscuții și să vedem câte femei sunt măgulite de faptul că la-nceput de drum au fost ele nevoite să facă toți pașii importanți. Asta cam taie încrederea unei femei și coaiele unui bărbat. Dar revenind la vânătoreasa de club: pari disperată. Că noi bărbații, poate părea ciudat, dar ne mai întrebăm „ce zici de asta?”. Și de multe ori răspunsul e „pff… te sperie disperarea cu care vrea atenție și…”.

Acestea fiind zise, dacă vrei să mai vezi care-i treaba prin Centrul Vechi din București nu prea-i loc de bărbați și „bărbați” îmbrăcate porno ieșite să vâneze bărbați.

P.S. – să fie adevărat? Să fie oare Respectul de Sine invers proporțional cu lungimea fustei? Pentru că dacă-i p-așa, ce am văzut eu joi seară este egal cu „te rog, sunt dispusă la orice, oricând, cu oricine…, dar nu chiar oricine, dar într-un final cu oricine pentru că… la dracu, sunt o tristă…”

P.S. 2 – Slut Walk mi se pare o prostie. Dacă ai putea educa miliarde de bărbați că hainele nu instigă la sex…. de ce nu am umbla goi? Atunci corpul n-o să mai instige la sex. Și atunci miliarde de oameni care vor să atragă atenția prin fizic se vor sinucide.