Cine merge cu drapelul la concert?

Am fost recent la un concert în aer liber și pentru că Mos Def nu a reușit să-mi capteze atenția îndeajuns de mult am ajuns să-mi pun întrebări existențiale. Precum: “cât de mare e un ou mic?”, “oare unii artiști de rap/hip-hop sunt buni doar în căști?” și “cine vine cu un steag la un concert?”.

După ce am pus întrebarea asta pe Facebook am aflat că există un băiat Panduțu care asta face.

Merge la concerte și flutură steagul. Probabil când își face bagajul pentru vreun concert/festival se uită după bilete, bani, chiloți de schimb și drapel. Apoi, discutând cu prietenii pe net mi-am dat seama că-s (aproape) singurul care vede ceva ciudat în asta… și asta mă intrigă.

Acum nu vreau să-l transform pe Panduțu în ambasadorul celor care merg la evenimente cu drapelul, dar ca să vă faceți o idee despre el (eu n-am știut până azi cine e):

• e omul care a vrut să-l învețe pe Robbie Williams română pentru că d-aia vine un cântăreț să cânte, ca să-ți facă ție pe plac și să promoveze „bacalaureatul fanului”.

• am înțeles/auzit/citit că s-a râs de el pentru că n-a primit bilete gratis la concertul mai sus menționat.

Acum că am terminat cu Panduțu, hai să vedem de ce vin oamenii cu tricolorul la concerte.

1. Să arăt că-s român! – Dacă ai merge la un summit sau o adunare în care naționalitatea să conteze ar putea funcționa această justificare. Dar ești la un concert. Muzică, zdringhi-zdringhi. Deci lasă drapelul acasă. Te duci să asculți oameni. Pentru curiozități vis-à-vis de țara de origine există buletinul. Nu mai epata cu naționalitatea ta că nu ești nici finlandez și nici islandez. Ești român, e ok, se putea mai rău, treci peste. Cu toate astea, muzică.
2. Să vadă prietenii unde sunt – (asta e chiar un motiv spus de Panduțu). Să fluturi un steag un concert întreg înseamnă că ai mulți prieteni. Și îi vrei pe toți lângă tine. Aaa, dacă vorbeai plastic de “prieteni” înseamnă că pentru tine steagul e un fel de check-in. “Uite bă drapelul lui Panduțu. E și el aici. Cât de oarecum!”. Nu trebuie să fluturi o bucată de material 3 ore ca să te vadă cineva.
3. Se-ntâmplă și-n afară – Evident că peste tot pe planetă sunt oameni care se plimbă cu steagul după ei și vor să-l etaleze precum sexul, religia sau orientarea sexuală. Pentru că, ghici ce, dar și naționalitatea e o chestie intimă. Dacă ar putea, cineva ar flutura și un CV. Pentru că de fapt vrem să ne arătăm pe noi. Să spunem cine suntem noi, de unde venim. Prea puțin are legătură cu steagul și ce înseamnă el.

Și nu, nu este măgulitor nici momentul când artistul îți flutură drapelul. Unii o fac strict pentru a te atinge la coarda sensibilă. Solistul de la Green Day și-a prins steagul sârb la pantaloni în timpul concertului din Belgrad și n-au fost reacții prea frumoase din partea unora pentru că drapelul era prea aproape de fesele cântăciosului. Asta înseamnă să-ți respecți steagul. Și-mi aduc aminte că Bon Jovi avea un tricolor cu numele lui pe el. Să pui orice nume (fie și al unei vedete) pe tricolor nu-i combinație. Pur și simplu sunt situații și locuri unde drapelul n-are ce să caute.

Acum, pe mine nu mă deranjează atât de mult faza cu drapelul.

Pe unii cică da, pentru că nu văd bine artistul de steag. Just și plauzibil. Oricum, rămân la părerea că este cel puțin ciudat să aduci un steag la un concert, exceptând cele cu tentă naționalistă/patriotică. Dacă mergi la Summer Festival Laura Lavric & The Dolăneștii e ok să fluturi drapelul, să rupi ia de pe tine, să pleci în căruță, etc. Altfel… e precum băieții ăia care merg pe stadion și stau cu spatele la gazon și cu fața la galerie. Ca și cum ai merge la un show de stand up și ai ține o icoană ridicată. Să știe omul în ce crezi. Și să te vadă prietenii….