Numele meu este anxietate și am George Bonea.

Yesmanii antreprenorilor

Gândul ăsta e de anul trecut, dar așa m-am liniștit de sărbători că am uitat să scot din sistem coptura acumulată. E bine că mi-am lăsat niște răutate și pentru 2022, altfel ajungeam ca ăia care zâmbesc tălâmb în timp ce se prăbușește lumea pe lângă ei.

Am înțeles că s-a umplut țara de grupuri și chermeze la care se adună antreprenori. Business cluburi, mai pe românește.

Bine, rău, nu-mi pasă. Presupun că-i ca-n iubire: unele merg, altele sunt o pierdere de timp. Am înțeles că marele câștig al acestor grupuri e că descoperi oameni alături de care ai putea face ceva treabă. Alții mi-au explicat că-i o bătaie pe umăr în cerc, se întâlnesc „cârciumari” care se dau importanți, dau sfaturi și spun platitudini. Din nou, treaba lor, nu mănâncă amuse-bouche-uri pe banii mei.

Dar mi-a ajuns la urechi o idee cum că un motivațional cu priză la business cluburi îi învață pe afaceriștii patriei, contra modicei sume de câteva sute de Euro „pachetul de know-how”, că dacă nu le merge mârțoaga la profit e pentru că nu-și face marketing-ul/publicitatea treaba cum trebuie. Că trebuie să fie mai duri cu ăia pe care-i plătesc să le facă reclamă. Și de aici mi-a sărit dijon-ul. De la „marketing-ul trebuie să garanteze cifre”. (când ei spun „marketing” tu trebuie să înțelegi aceea încrengătură de servicii care țin de la strategia de brand până la cum se face o postare de social-media)

Și acum nițel context anecdotic ca să și râdem de răul altuia. Eu.

Anul trecut am făcut încasarea pe o țeapă de niște mii de euro de la un bijnițar față de care am avut o încredere naivă și l-am păsuit vreo 9-10 luni cu o plată ca mai apoi să-mi dau seama că vorbeam singur pe WhatsApp și mă întrebam singur de sănătate. Omul, cu nume de sfânt local necanonizat (că de aici mi-am luat iluzia încrederii), nu mi-a zis că-mi dă țeapă când într-un final s-a dat la taină. A zis că munca mea n-a „confirmat” în cifrele de business pe care și le setase singur în mintea lui. Problema, ca să scurtez povestea, e că munca mea se termina într-un site care nu funcționa cum trebuia (aspect de care nu eram responsabil). Adică, mai plastic, eu căram sacii până la etajul 5, patronul îi arunca pe geam și apoi se plângea că sacii n-au ajuns la 10.

Și acum revin la ce mi-am auzit că predă motivaționalul.

Din ce înțeleg, în unele cluburi de business unde se produce mângâiere circulară optimistă, se aduc yesmani motivaționali care să gâdile orgoliul unor antreprenori frustrați că nu le-a ieșit chermeza, ori că nu vrea Universul să ajungă ei bogați. Cumva mi se pare normal să fie așa, doar n-o să aducă un demotivațional să le spună unora dintre ei că sunt niște agarici analfabeți care n-au pus în viața lor mâna pe o carte relevantă și că citesc 2 pagini pe zi din bălării cu iz de „tu poți”. Ce club de business e ăla în care arăți cârciumarii cu degetul?

Eu, din nimicnicia mea, o să dau un mic sfat celor care chiar vor o scuză în „departamentul de marketing”. La final îl puteți cota singuri și puteți face plata pe Patreon.

  1. „Departamentul de marketing” își asumă strategia gândită și prezentată. Dacă patronache și-a băgat „creativitatea” în schemă pentru că știe el înseamnă că a modificat cu X% ceea ce-și asumau niște oameni. Acum e o asumare comună. Și cu cât se face mai mult din cum vrea șefuțu cu atât e mai mult problema lui când o dă de gard. Că a vrut executanți, nu specialiști;
  2. Știu că pare ireal, dar există hazard. Unele lucruri nu ies, oricât de bine ai bifa schema. Aia e, așa-i în afaceri/artă/orice. Ce, n-ai pomenit trupe care au ajuns celebre după ce n-au mai existat? Pur și simplu atunci a descoperit lumea cât de bună le era muzica. În cazul norocos. Dar în afaceri e cu atât mai interesant să aud că oamenii nu gândesc macro. Par exemple, ne cam bat rușii-n gard că începe un răzbel cu ucrainienii. Crezi că asta nu impactează psihologia unui potențial consumator? Nu crezi? Normal că nu crezi, doar trăiești în bula propriei iluzii și asculți „tu poți”-uri în drum spre visul tău.

Nu zic, uneori și „marketingul” o dă de gard, dar e și țara asta plină de bijnițari care „știu eu cum funcționează”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.