Următorul inamic: asistații social

Dacă ne imaginăm că suntem Cabral și ne jucăm de-a „Am întrebat 100 de români cine cred ei că sunt asistații social din România” o să primim (prea) multe răspunsuri precum: romi, hoți, leneși, nesimțiți, proști.

Asta e imaginea asistatului social în România.

La sedimentarea acestei imagini a ajutat enorm presa care în goană după senzațional a stat cu microfonul și camera în gura celor care s-au coborât din BMW-uri ca să-și primească ajutorul. Știri după știri după știri despre cum „țigani burtoși, leneși, cocalari și bogați (pentru că au mașini)” s-au dus să-și ridice supele gratuite și banii.

Hai să-i și filmăm când ne spun, agramat, că-s nemulțumiți de ce primesc pe moca. Gata, s-a făcut audiența, s-a întărâtat norodul.

Realitatea e că asistații social pe care îi vedem noi la televizor sunt o minoritate. Un accident al sistemului incapabil să verifice cu atenție. Oricum, puțini reușesc să fenteze. Spun asta pentru că-n dezbaterile de autobuz auzim poporeni care se plâng de „asistații social” de parcă e pandemie de asistați. Totul sună atât de rău că rămâi cu impresia că-i un asistat pe cap de locuitor.

Am observat două aspecte când vine vorba de țintirea asistaților (și vă invit să mă contraziceți):

  1. Partidele îi folosesc ca vinovați

Politicienii nu spun (e posibil nici să nu știe) care-i realitatea asistaților social. Mai bine să țintească un grup imposibil de reprezentant (fără o voce comună, dar cu o imagine). Doar nu vor spune că ei sunt responsabili pentru risipa de buget? Au observat că vrăjitoarea modernă poartă numele de „asistat social” și bat moneda pe asta.

În esență întărâtă oamenii împotriva sărăciei, context în care omul ambițios al zilelor noastre nu se regăsește. Chiar dacă ești sărac… nu ești sărac pentru că nu te simți sărac, nu-ți spui că ești sărac și oricum ți-ai cumpărat (în rate) impresia că nu ești sărac. Ești bogat în devenire.

În ziua de azi toți suntem în drum spre bogăție. Doar cine nu vrea nu ajunge bogat.

Din moment ce politicienii îți spun că „asistații” sunt problema (adică săracii care nu-și permit visele tale) o să ajungi să crezi că sărăcia ține de ambâț, nicidecum de context. De unde și valul uriaș de oameni care spun „dacă eu am putut să X ăla de ce nu poate? De leneș, d-aia!”. Avem printre noi o mulțime de eroi ai propriilor filme.

Așa că misiunea politică pare simplă și funcțională: condamnă săracii pentru că-s săraci și lasă-i pe săraci să se enerveze pe săraci pentru că sunt săraci.

2. Rasismul din spatele defăimării

Stereotipic știm deja care-s „asistații”. Știm ce culoare are pielea lor, ce muzică ascultă, ce mașini conduc, dacă poartă bijuterii (și de care), câți copii fac. Știm asta pentru că mass-media ne-a arătat imaginea asistatului.

Așa că dacă o să continuăm să defăimăm asistatul social (ca întreg) o să identificăm întreg grupul cu niște elemente rara avis și o să perpetuăm ura etnică. O nedreptate uriașă față de cei 43% dintre asistați care sunt singuri și neajutorați. Și români (că s-au născut în România).

O să-mi spuneți, vitejește, că de fapt aveți pică pe ăia pe care îi vedeți la știri.

Ok, dar ăia nu-s de capul lor. Ăia sunt acolo pentru că niște rotițe scârțâie, pentru că cineva nu-și face treaba. Nu fiți naivi și nu pretindeți moralitate de la unii care se bucură la o ciorbă primită moca („haha, am fentat sistemul”), ci învățați să cereți ca sistemul plătit să-și facă treaba.

Tot mai des am impresia că românii au tendința să le ceară hoților să nu mai fure, nici pomeneală să le solicite organelor să nu mai fie corupte. Dar e greu să schimbi multe când pui hoți printre justițiari.

14 răspunsuri

  1. Salut George! Ma gandeam daca mi-ai permite sa postez acest articol pe 9GAG. Le voi da sursa blog-ului si le voi recomanda sa te urmareasca. Imi dai permisiunea?

  2. Scuza asta gasita asistatilor si aratatul cu degetul spre guvernul incompetent muta vina, nu rezolva problema.
    Sunt prea multi asistati care prefera sa astepta o lingura de ciorba moca decat sa puna mana pe o lopata sa sape o vie.
    Si da, nu toti oamenii au acelasi potential, dar cand nici macar nu incerci, pai eu chiar nu vreau sa te ajut.

    1. Care ar fi propunerea ta? Probabil nu ești expert în domeniu, dar cum vezi tu soluționarea acestei probleme? Încă o întrebare, zic eu, ajutătoare ar fi de unde crezi ca începe tot ciclul acesta și ce îl perpetuă?

  3. In America au facut invers mi se pare cu black lives matter au indreptat ‘asistatii’ impotriva celor ce se descurca cat de cat ca sa se descarce.

  4. Eu zic să nu mai dăm bani pentru lemne bătrânilor cu pensie mică și nici femeilor care nasc un copil. Ești foarte sărac? La muncă, nu la întins mâna! Ești handicapat? Ghinion. Dar ăsta nu e un motiv să te plângi. Alții au reușit, tu de ce nu poți? Ce-i cu atâtea ajutoare? Mai taie din ele. Păi ce, rolul statului e să ofere pomană?!

    1. Nu crezi că aici exagerezi puțin? ” Alții au reușit, tu de ce nu poți?” este dificil de înțeles pentru fiecare persoană în parte.
      Ăla care nu a reușit poate că nu are gândirea celui care a reușit. Și legat de bătrâni, mai degrabă aș tăia eu toți copacii ce se taie ilegal și le-aș da lor, măcar știu că rămâne lemnul în România.

  5. Pe mine ca provincial mă amuză că cei mai înverșunați împotrivia ”asistaților sociali” sunt tocmai bucureșteni, care primesc transport, caldură (asta e una dintre glume) și alte servicii subvenționate.
    Sper să nu primesc vreun comentariu cum că caldura nu este subventionată ca de fapt primăria plătește pierderile din sistem…..oare nu toata tara are distributia invechita?
    Ar fi utilia o comparație cu ajutoarele sociale primite de asistatii sociali din Romania și alte tari europene, precum și procentul lor raportat la populația activă.
    Cunosc persoane care intră în categoria asistatilor sociali primind indemnizatie de handicap….cateva sute de lei pe când Italia plateste aproximativ 800 de euro (in conditiile in care ai un copil in intretinere si esti ”stalpul familiei”).

  6. Ca in orice situatie adevarul e undeva la mijloc. Cat am fost voluntar la Crucea Rosie am avut destule actiuni la diferite grupuri nevoiase si din pacate imaginea „asistatului” lenes e destul de adevarata, rar sa puna mana sa ajute voluntarii cu pachetele pe care le primeau gratis. Sunt sigur ca exista si oameni buni printre ei dar cand viata ta nu prea valoreaza mare lucru si esti la fundul ierarhiei sociale presupun ca depresia e inevitabila si de acolo mai e un pas mic la abuzul de alcool si droguri. Ei reprezinta cel mai bine esecul statului si rezultatul coruptiei In masa si intr-o oarecare masura esecul nostru, al tuturor, de a ne ajuta aproapele si de a cere mai mult de la autorități si de la noi înșine.

  7. N-am citit comentariile, ca mi-e teama la astfel de articole de cata ura o sa gasesc in ele. Dar da George, ai mare dreptate!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Texte pe mail: