Numele meu este anxietate și am George Bonea.

Urâtul din frumos

Discutam cu cineva recent despre locurile de muncă. Mai exact despre clădirile în care-și desfășoară fiecare activitatea lucrativă (excepție făcând suprasemnatul care e șomer/freelancer).

Se pare că unora li se duce repede mirajul clădirilor frumoase, înalte și strălucitoare de sticlă.

Cu toate că inițial îți fură ochii prin grandoare, design pigulit și stilul care e la modă în perioada asta, iubirea de futuristo-industrial (fabrici moderne în care stau „la bandă” slujbași ai Excel-ului și PowerPoint-ului) se răcește precum cefele ținute în bătaia aerului condiționat de la birou.

Firmele mari, nevoite să mute în astfel de clădiri zeci/sute de angajați, fac rabat de la căldura necesară unui loc unde-ți petreci (în unele cazuri) mai mult timp decât acasă. Fie, faci o cameră de recreere, un spațiu „cool” de fumat și asezonezi zone din clădire cu termeni pompoși care să inspire confort și intimitate, dar astea-s vorbe-n vânt… care mă fac să plâng… nu cred nici un cuvânt… nu te mai ascult.

Din vremurile când lucram la birou țin minte că unii colegi se străduiau să-și facă un spațiu cât mai „hommy” pe birou, ori în perimetrul arondat. Și în unele cazuri funcționa.

Dar când te uiți de la distanță la mastodontul de sticlă în care stai 8-9-10 ore pe zi îți dai seama că ăla n-are cum să fie un spațiu confortabil. Și parcă te deranjează și faptul că se încearcă asta. E ca și cum ai scrie „jaguar” pe un elefant.

Simt că viitorul muncitoresc (și mă refer la bresle care lucrează la birou) o să aparțină acestor două categorii principale:

  • Cei care vor învăța să iubească mediul rece din clădirile mari de birouri, peisajul de la etajul n-jpe și strălucirea sticlei;
  • Cei care vor căuta ceva mai cald, mic, intim și prietenos pentru când se duc la muncă. Cu riscurile aferente.

O să fie greu când clădirile de sticlă vor ajunge să fie antipatizate de mai mulți oameni. Cineva o să trebuiască să le convertească la altceva. Poate le facem debarale.

Un răspuns

  1. Fair point. Este totusi o problema de nisa. Ai o cladire de birouri, in interior spatii de relaxare si pe la unii chestii chiar faine din ce am vazut prin locurile in care am lucrat, si toate astea impachetate frumos in sticla care de la exterior asta iti si vinde. Este un setup echilibrat; mai cald sau mai intim reclama nevoi emotionale speciale aplicabile pt un nr mic de snowflakes.
    Daca mirajul dispare dupa o vreme, asta e strict o problema personala a individului care si-a setat asteptari nerealiste. Poate e mai bine sa alegi un job care nu implica cladiri datatoare de miraj?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.