Ura pentru bogați Vs. Ură pentru bogați

Să accezi la cea mai înaltă pătură socială nu (mai) părea atât de greu. Pur și simplu trebuia să ai ambiție, dăruire, să „fructifici” toate șansele și să respecți cam tot ce-ți spuneau speakerii motivaționali, coacherii și trainerii. Să te ambiționeze bogații din jurul tău.

Cum să fie greu să ajungi posesor de mașini scumpe, yacht-uri și vile dacă rețelele sociale ți-au demonstrat că ORICINE poate avea ORICE își dorește? Trebuie doar să vrei cu adevărat. „Succesul e după colț”, nu?

A existat o perioadă de glorie a conceptului că oricine poate să fie bogat. Bogații erau glorificați, eroi, exemple. Nu te puteai lua de ei pentru că erau expresia succesului, unii reușind să-și construiască un mit al omului care a pornit de jos și a reușit. Deci n-o să ajungi bogat ușor…

În timp lucrurile nu s-au așezat așa.

Doar impresii. Unii au impresia că-s bogați pentru că și-au luat „bogăția în rate”. Se simt la nivelul celor de sus având aceleași telefoane, plasme (și uneori mașini), dar cu un efort financiar întins pe 24-36-360 de luni. Când toată lumea e bogată-n rate și se laudă cu asta înseamnă că nimeni nu e sărac decât în intimitate.

Să ne întoarcem puțin în timp.

De-a lungul istoriei au fost multe revoluții. Motive? Multe. Dar n-avem cum să omitem frustrarea păturii de jos. La baza succesului extremelor politice a stat mereu pătura săracă și frustrată. Că apoi și-a luat țeapă, luptând pentru viitori abuzatori… altă discuție.

Astăzi, cu mici excepții (scandinave din ce văd) lumea se împarte iar în categorii distincte. Între SuperBogați și SuperSăraci. Diferența începe să fie din ce în ce mai vizibilă între cele două tabere și acum câțiva ani citeam un articol despre cum în India, Brazilia și China se vede cea mai clară ruptură între păturile sociale. Dar în 2020 pandemia a demonstrat ce au spus și alții: „bogații devin mai bogați, săracii devin mai săraci”.

O perioadă Săracii au fost momiți cu „puteți și voi”. Sistemul ratelor a ajutat mult la aplanarea frustrării. Cum să te mai enervezi când poți avea ORICE cu rate mici? Cum să-ți refuzi ORICE când ai rate mici? Dar dacă decalajul crește și visele nu mai sunt palpabile (nici în rate) e nasol. Da, o să-ți mai poți lua smartphone ca CEO-ul companiei UndePuiMarfăPeRaft S.R.L., dar o să-ți fie și mai greu să-l plătești. O să mai tai din feliile de salam.Ți-ai luat casă și ești vecin de cartier cu șeful de la Luni-VineriUneoriȘiWeekend S.A.? Ăla a plătit cu banii jos, nu stă 30 de ani cu morcovul ca tine. Și tot așa.

Textul ăsta nu e despre cum trebuie să urăști oamenii cu bani, ci despre cum ei se fac ușor de urât. Evident că nu toți. O să-mi dați exemple (corecte) de bogați care donează și contribuie. Dar ei sunt prea puțin pentru câtă sărăcie și frustrare e. Deranjează îngrozitor și opulența de neam prost. Aia cred că întărâtă. S-a umplut lumea de „nobili” care-i îndeamnă pe săraci să „mangent de la brioche” dacă nu mai pot. Să vă amintesc de cei care încurajau săracii să nu mai fie săraci, ori care poartă cu mândrie haine care spun că „sărăcia e nașpa”?

Ce e de făcut?

Foarte pe scurt: să ridici nivelul în care trăiește și muncește unul din pătura de jos, astfel încât decalajul (măcar vizual) să nu fie atât de mare. SuperBogații vor petrece în continuare vacanțele pe insule exotice (poate și pe Marte), dar cei care le oferă aceste vacanțe trebuie să se bucure de o viață decentă. Nu sunt lucruri imposibile și nu costă mult. Mai ales când ești super bogat.

Altfel… ăștia se vor enerva. Rău. Și știm deja din istorie cum reacționează o mulțime flămândă, frustrată și răzbunătoare. Asta dacă nu se găsește repede un țap ispășitor. Dar cât să mai dai vina pe… ? Și cât să mai mimezi că, de fapt, suntem toți „bogați în devenire”?

3 comentarii

  1. Legat de materialism. Cred ca iti poti da seama ca Romania este o tara mult mai materialista decat multe altele. Se poate vedea asta(asta daca nu esti prins in problema)
    Unde se pazesc poruncile lui Dumnezeu, acolo e biserica Lui, adică unde e coruptia mai mica, de 1%, adica, Norvegia, Danemarca, Noua Zeelandă, a se vedea pe google harta coruptiei. În tarile de lut ale chipului din vedenia lui Daniel, adică în cele ortodoxe, e jale. Exact cum scrie in prorocul Țefania, exact aaa e la noi, la rusi la bulgari, la greci, și la cei înrudiți ca neam cu noi, la italieni, spanioli, portughezi dar și în America Latina care e catolica. Pentru că slavii și latinii sunt neamuri slabe, de lut, care umblă după lucruri de nimic. Si acum 2000 mii de ani la germanici li se mai zicea și vizigoti, adică gotii cei întelepti. Cât despre daci, ei au descoperit roata olarului la 800 de ani după ce s-a inventat. Iar despre barbatii romani, carturarii occidentali ai evului mediu scriau asa: betivi, agresivi, fără îndemânare la mestesuguri. Idem la rusi, unde media de viață la bărbați e de 58 de ani, din cauza cirozei alcoolice. Relatia familiala e praf în tarile de lut, barbatul si femeia la aceste neamuri se au în dusmanie, iar copiii și-i indeamnă să caute slava oamenilor și a banilor, adică se se bage în lucrul unde nu au fost chemați de Dumnezeu (a se vedea cum se mută concurența de la drept la la medicină și iar înapoi, unde e castigul mai mare prin mita). N-am vazut să vină nemții la noi să facă medicina plătind examenele la care nu învata, dar greci si arabi am auzit o gramada.
    Despre acest gen de oameni a scris apostolul Iuda, lamurit in epistola sa. Dar si proorocul Tefania, facand referire la evrei, însă evreii nu mai sunt asa, ei se tin de Legi macar că nu sunt crestini.

    Va rog să nu judecati partizan ci după fapte. Fiecare cioara isi vede puiul ei ca fiind cel mai frumos și săracul cioroi trebuie să fie lebada pe putin ca să fie iubit. Asta nu e iubire, ci ticalosie.

    În tarile occidentale, femeia și bărbatul sunt egali în drepturi dar nu la datorie. Femeia nu face si treaba barbatului iar in treburile ei este ajutată de sot, bărbatul nu o persecută și nu considera femeia undeva între cămilă și om.

    În țările estice, orientale, bărbatii și femeile nu au drepturi egale, dar sunt egali la datorie, ba mai rau, femeia e nevoita sa facă si munca barbatului care e …patriarhul, cel care vrea să decidă că el e cel care are drept de viață si de moarte asupra tuturor. Evident, si femeia are partea ei de vina, pentru ca participa la educația copiilor în primul rand.

    „Asa că nu batjocoriti, căci degrabă voi întoarce faptele voastre asupra capetelor voastre”. Parca în Isaiah scrie asta.

  2. Cine sa se enerveze? Astia care merg la pariuri zi de zi si singura lor grija in viata e ce bere sa bea diseara? Eu cred ca majoritatea se complac in prostia lor. Romanul cu adevarat sarac e prea cu bun simt ca sa se mai rascoale.

  3. Din nefericire hăul ăsta dintre bogați și săraci e inevitabil sub orice forma de organizare și oricât de mult ai încerca să-l astupi cu vreo schemă marxistă de redistribuire a banilor sau mai stiu eu ce invenție făcătoare de minuni financiare. Bani nu au unde sa se duca decât înapoi la cei bogați mai devreme sau mai târziu. Defapt nici nu e vorba neapărat de bani, ci despre absolut orice, e o lege universală a distribuțiilor in orice context.

    Stiu că sună descurajator, dar asta e realitatea, caută de curiozitate legea lui Zipf si principiul Pareto. Chestia asta nu se limitează numai la dramele noastre sociale ci la absolut orice.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Texte pe mail: