Tudor Gheorghe, Mikey Hash și meritocrația

  Acum câteva zile m-a întrebat cineva pe Facebook ce părere am despre conceptul de „meritocrație”. Mi-a lăsat și un link unde găsesc principiile de bază. În ultimii ani am tot citit despre subiectul ăsta și am ajuns mereu la aceeași concluzie: frumix (pe alocuri), dar complet nerealist.

Meritocrația are niște hibe atât de mari încât cred că e mai implementabil utopicul anarho-sindicalism. Aproape orice pare mai fezabil, dar nu meritocrația.

În primul rând n-ai cum să ajungi la meritocrație fără egalitate de șanse. Apoi, ce meritocrație e aia într-o țară (societate) care oferă diplome și elogii tuturor analfabeților și nebunilor? E imposibil să ștergi cu buretele, chiar și-n 50-100 de ani, impresia unora că sunt geniali, deștepți, demni de luat în seamă.

În cel mai bun/rău caz putem ajunge la o pseudo-meritocrație, o lume condusă de o elită (financiară mai mult decât intelectuală), o insta-crație, o cleptocrație cu filtre, zâmbete largi și mieroase. Oricum, fie vorba între noi, spre asta simt că ne îndreptăm.

Imediat ce se prăbușește de tot vechea structură o să ne trezim într-un șablon (moștenit sau creat de la 0), o lume idilică, veselă, motivațională, aspirațională.

Dacă nu reușești în universul ăsta e pentru că nu vrei, nu pentru că nu poți.

Și că tot vorbeam de prăbușirea vechii structuri, Tudor Gheorghe este un brand-ambassador pentru o astfel de lume. Celebrul cântăreț nu și-a ascuns niciodată simpatiile naționalisto-comunisto-PSD. Doar că acum bula anti e mai vocală și orice derapaj e urlat mai tare.

Sunt ferm convins că Tudor Gheorghe a fost mereu așa cum este astăzi. Probabil a dus dorul unui sistem represiv și acum 20 de ani când îl ascultam eu pe CD în timp ce-mi făceam temele, și acum câțiva ani când îl susținea pe Ponta la alegeri. Sunt doar două diferențe notabile:

  • Acum e mai bătrân, mai disperat, mai mesianic. Simte că nu mai are mult și că-n puținul timp trebuie să se martirizeze total pentru binele poporului;
  • Tabăra cealaltă e mai activă, mai prezentă, mai mare. Ăsta e momentul istoric când se înrămează primele fețe cu adevărat anti-comuniste/anti-sistem învechit.

Pe Tudor Gheorghe trebuie să-l luați pentru ceea ce e. Un folclorist bun, un om mic. Așa cum istoria țării ne-a oferit atâtea exemple de scriitori buni, dar caractere infecte, sportivi talentați, dar golani fără pereche… lista poate continua.

Ce are a face vlogărul Mikey Hash în toată ecuația asta?

El e Tudor Gheorghele de peste 20-30 de ani. Dă primele semne.

Pentru cine nu știe, Mikey Hash e unul dintre influețării plătiți de Primăria București-Firea-Tu să mimeze că merge cu autobuzul și-și lasă pasiunea pentru mașini în parcare. Cei mai mulți îl cunosc pentru că și-a clădit un imperiu online pornind de la o traducere aproape 1:1 a unui concept video din SUA. A luat o rețetă verificată și a făcut aproape același lucru în limba română.

Viitorul meritocrat e și în sufletul lui Hash care, în mintea lui și-a fanilor lui, e un exemplu demn de urmat, o somitate girată de bani și faimă. El este o altă traducere a meritocrației, nu? Nu poți spune că-i nimic un om urmărit de aproape 1,5 milioane de români pe Youtube. E pă merit.

Cum devine Mikey Hash următorul Tudor Gheorghe?

Într-un recent clip postat de el discuta despre scandalul dintre primarul din Tg. Mureș și romi. Abil ca orice vlogăr carismatic a reușit să șteargă din ecuație rasismul primarului (spunând „primarul nu-i rasist”. Atât.) și să mute discuția pe cum, de ce și cine merită/trebuie să facă plozi. Sistemul propus de Hash este un mix între insta-crație și dictatura la care tânjește Tudor Gheorghe. În lumi aproape diferite gândesc amândoi la fel de defectuos și rudimentar.

Hash e un mic dictator autosuficient care știe să fie dezirabil și să facă glume la care să râdă puști de 13 ani.

Peste ani generația mai tânără (fizic și mental) îl va înjura pe Hush. Probabil Firea o să vrea să-l facă cetățean de onoare. Tot atunci unii vor spune că „trebuie să-l vedem pe Mikey Hush pentru ceea ce a făcut bine”, așa cum se discută astăzi și despre Tudor Gheorghe.

Atât.

2 Responses

  1. George, te vad ca pe un „nigger lover” al vremurilor si al tarii noastre 🙂 Iti admir si apreciez curajul de a-ti arata sustinerea fata de o comunitare defavorizata de societatea romaneasca.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Texte pe mail: