Meritocrația plutocraților

Am mai scris și aici despre editorialele lui Rareș Bogdan de pe site-ul Digi 24. De departe editorialele fostului realizator de emisiune TV sunt cele mai siropoase. Șansele să faci diabet citind un text scris de liberal sunt atât de mari încât nu știu cum de ne asumăm riscul într-o perioadă în care Covid-19 afectează atât de mult diabeticii.

De asemenea, despre meritocrație am mai zis chestii pe aici și aici.

Ca un versatil om politic, Rareș Bogdan știe să facă apel la cele mai bazale emoții umane (și locale), totul pentru a părea cât mai patriot și profund afectat de corupție și hoție. Suferă de n-am cuvinte.

Cred că stă periodic cu un Colebil în buzunar din moment ce nu i se apleacă la propriile texte.

Într-un recent text Rareș Bogdan făcea apologia meritocrației și călărea iapa asta utopică cu iz de unicorn de parcă nu mai era ziua de mâine. În mod normal nu mi-aș bate capul cu un astfel de personaj/subiect dacă n-am discuta, totuși, despre un politician, potențial viitor mare candidat-PNL pentru cine știe ce funcție importantă.

Să nu fim naivi, un partid atât de lovit precum PNL a dat lovitura de imagine cu un Rareș Bogdan. E articulat, știe cu vorbe ungătoare la suflet, are un discurs pensat ca o fașionistă. PSD-ul visează cu busuioc sub pernă la un astfel de om în perioada asta.

Să-l auzi pe Rareș Bogdan vorbind de meritocrație te lovește în haz.

N-are rost să reiterez parcursul interesant al carierei lui de jurnalist și om politic, pentru asta s-au ocupat colegii de breaslă de la PressOne într-un material amplu și interesant. Cert e că Meritocrație și Rareș Bogdan sunt două cuvinte care nu dau atât de bine împreună.

Discuția e mult mai amplă și putem s-o ducem pe toate planurile, despre cum „meritocrația” e folosită ca o scuză pentru tot felul de oameni care, de fapt, au beneficiat de tot felul de contexte și șuste pentru a ajunge în anumite funcții. Din păcate Rareș Bogdan nu e singurul politician (și nici măcar PNL-ul nu e singurul partid) care bate moneda „meritocrației” încercând să trezească un zvâc ipocrit în alegători.

Meritocrația nu există. Nu într-o țară în care unii copii încă-și mai fac nevoile în spatele școlii în timp ce analfabeți funcționali se duc la Bacalaureat cu limuzina și din primul an de facultate prind „pe merit” funcții cine știe pe unde.

Ca politician trebuie să vorbești, înainte de toate, de cum să oferi șanse, nu de cum vrei să promovezi meritocrație. Dacă vrei meritocrație trebuie să-și facă toți nevoile de pe picior de egalitate.

Ce convenabil trebuie să fie să vrei meritocrație când singurii care merită sunt plutocrații.

4 comentarii

  1. Ok, cand stii ca scoala are wc in fundul curtii si profesorii nu’s calificati dar totusi faci un copil nu e o surpiza in ce conditii va obtine ala diploma (ca de invatat nu invata in cloacele alea, ca nu doar lipsa apei calde e problema).
    Eu o urasc pe maica-mea ca m-a condamnat sa exist, dar na, unii considera ca impuierea e nobila indiferent in ce conditii.

    1. Prietene, nu te opreste nimeni sa te sinucizi; plus ca daca o urasti pe mama ta strict pentru faptul acesta, meriti sa te chinui ca un vierme obosit si las in viata asta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Texte pe mail: