Țara asta nu e friendly* cu…

  *acest text va face abuz de acest cuvânt, în acord cu stilul de vorbire folosit în conversații de zi cu zi (în privat mă murdăresc des de engleză). Pentru cine nu știe, friendly = prietenos/prietenoasă.

De vreo două săptămâni am tot auzit sau zis: „România nu e friendly cu…”.

Discutam cu femeie despre cum e cu mersul pe bicicletă prin București și prin țară. Situația nu e friendly. Că n-ai piste, n-ai șoferi toleranți. Nimeni nu vrea să vadă bicicliști.

Vorbeam despre cei care vor/au copii, dar n-au parcuri aproape. Și trotuarele sunt ale mașinilor așa că împing cărucioarele pe șosea. România nu e friendly cu bebelușii. Să nu uităm că acum câteva luni un isteric dădea cu mașina peste căruciorul unui copil (s-au luat de la un trotuar a.k.a. loc de parcare).

Situația nu e friendly nici cu mamele care vor să alăpteze. Comparativ cu ce am auzit despre alte țări România îți arată că nu e friendly încă de când ieși din mamă pentru că spitalele (de stat) nu au bani/nu se preocupă ca nașterea să fie cât mai friendly și tot procesul mai lejer în cortizol.

Gardurile blocurilor arată că nu suntem friendly cu spațiul verde. Îl îngrădim (eventual după bucăți urâte de fier) ca mai apoi să-l transformăm în coș de gunoi via geam.

Nici cu peisajul nu suntem friendly că-l pitim după blocuri, vile de neam prost sau panouri publicitare. România nu se vede de cele enumerate.

Vorbeam recent cu un prieten nevăzător și mi-am dat seama că România nu e friendly nici cu ei. Semafoarele acustice (alea care sunt) vin la pachet cu trotuare care-s moarte curată (pentru oricine). Bine, orașele nu-s friendly cu nici măcar o persoană care are vreun handicap. Ori care n-are (atâta egalitate de neșanse n-am mai văzut).

Dacă locuiești în București poți să vezi mii de lucruri zilnice care să-ți demonstreze că România nu e friendly cu viața. De la poluare până la…

Pe litoral descoperi că situația nu e friendly cu cei care vor intimitate, liniște sau un raport cinstit calitate-preț.

La munte situație e cam la fel.

Concluzia e că România – pentru cât de „ospitalieră” se dă, nu e foarte friendly. Se comportă ca un perpetuum băț în spițe la tot ce poate să fie simplu, curat, elegant, cât de cât. Nu știu cum e cu străinii că n-am fost niciodată străin în România (contrar unor sloganuri belicoase), dar cu românii nu e friendly.

Nu știu cum e la alții că încă n-am apucat să trăiesc la ei, dar eu zic ce văd la noi.