Să nu uităm de Colectiv. Și Vlad Voiculescu

Mă gândeam să mai las gândurile astea să se plimbe puțin prin cutia craniană înainte să le aștern pe internet. De obicei așa fac. Gândesc un text, îl scriu în minte și după vreo 24 de ore îl fac vizibil. În seara asta lucrurile au mers cu mult mai repede.

Acum câteva ore am ieșit din cinematograf unde am văzut filmul „Colectiv”. O să ruleze în (toate?) cinematografele începând cu 28 februarie.

Despre ce e filmul?

Începe cu incendiul de la Colectiv și apoi este un fel de documentar despre ancheta jurnaliștilor de la Gazeta Sporturilor (Spitalul de Arși, Hexipharma, Malaxa). Și Vlad Voiculescu. Mult Vlad Voiculescu. Senzațional de mult Vlad Voiculescu.

E un film care m-a trecut prin multe stări.

Imaginea dură de la început, cu ultimele secunde din Colectiv, ultimele acorduri ale trupei și nebunia din timpul incendiului îți strânge stomacul.

După primele minute de film mi-am spus că demersul ăsta cinematografic nu poate sta doar în cinematografe, pe platforme online (HBO) și pe la festivaluri internaționale. Cineva trebuie să-l dea maselor acolo unde sunt ele: pe Youtube, Pro TV, Antena 3, TVR 1 ș.a.m.d..

Totuși vorbim de un eveniment care a schimbat într-un fel cursul țării, nu?

Cu toate astea filmul vorbește puțin despre Colectiv. Prea puțin față de ce mă așteptam eu. Hai să spun ce e de spus (și ce a atras atenția și un spectator la finalul proiecției în timpul sesiunii de Q&A cu regizorul Alexander Nanau): filmul îți lasă impresia că este o pârghie electorală pentru Vlad Voiculescu.

N-ai cum să n-o vezi. N-ai cum.

Expunerea lui Vlad Voiculescu în film este senzațional de mare. Exceptând momentele despre munca jurnaliștilor de investigație (care prezintă foarte frumos și sincer ce înseamnă să investighezi evenimente de o asemenea amploare), mare parte din film gravitează în jurul ministrului technocrat Vlad Voiculescu.

Avea nevoie Vlad Voiculescu de o asemenea portretizare cu 4 luni înainte de alegerile locale la care este înscris? Habar n-am. Voi să-mi spuneți.

„Colectiv” are foarte multe părți bune.

Îți reamintește cum a fost după incident și când de mare a fost puroiul. Îți prezintă viața grea din redacții. Îți arată oameni curajoși care s-au opus sistemului (precum angajatele din spitale care și-au înregistrat șefii-mafioți). Vezi cât de perfidă e Firea. Vezi de ce merită o sinceră și mare expectorație pe față personaje precum Mircea Badea, Gâdea sau Dana Grecu (care acum s-a retras de la Antena 3 declarând că nu se mai regăsește în mesajele vituperate ani de zile. Ha.).

Dar în același timp ceva pare greșit la film. Acel ceva e faptul că Vlad Voiculescu e, în campanie electorală, portretizat ca un politician nepereche. Speram să fie un film despre victimele reale, nu eroul Vlad Voiculescu.

Sunt secvențe în film care par puse doar ca să-l pună pe politician într-o lumină bună: dialogul cu tatăl lui, discuția cu o asistentă, întâlnirea cu victimele de la Colectiv. Scurte secvențe în care el e eroul.

Eu personal nu înghit vrăjeala regizorului că nu și-au pus problema că filmul are iz electoral. N-ai cum. Dacă-l lansau după alegeri era ok. Cu 4 luni înainte de alegerile locale…

Filmul are o mare încărcătură emoțională. Am văzut în sală oameni care nu s-au putut detașa de impactul emoțional și au elogiat la grămadă tot filmul. Dar cred că trebuie să-l privim cu o doză mare de scepticism.

E o retrospective bună a dramelor sistemului sanitar, a muncii de jurnalist, dar o potențială propagandă politică jenantă și cinică.

Bulei mele e posibil să-i placă… poate prea mult.

După ce vedeți filmul să reveniți să-mi spuneți dacă greșesc. Vă rog.

2 Responses

  1. N-am vazut filmul dar cred ca asa se scrie istoria 🙂
    Jocurile politice nu pot fi castigate cu alte reguli decat cele ale jocului deja pus pe tabla … (vezi https://youtu.be/HkW205az1X0).
    Rezonez cu multe dintre mesajele tale insa trebuie sa admiti ca sunt pentru o nisa destul de redusa (nu redusa ca „Suntem proști!” ci cantitativ). Pana cand reusesti sa ii atragi pe mai multi in „capcana educatiei” nu poti decat sa vaslesti cu ei catre tzarm ;).

  2. Trei lucruri, pe scurt, despre film:

    1. In momentul in care Vlad Voiculescu se lasa filmat in „intimitate”, atunci cand discuta cu consilierii sai, nu e clar ca-si doreste sa ramana in politica? Eu, unul, si aici poate ca-s defect, nu-mi doresc sa avem un guvern ultra-transparent, cu sedintele de guvern transmise la tv. Ori sa avem acces la intimitatile TUTUROR ministrilor. Mi se pare absurd. Si e clar exercitiu de PR.

    2. Paradoxal, pe mine filmul m-a facut sa NU mi-l doresc pe VVV primar al capitalei. Poate unii si mai ales unele sunt topite dupa el. „Salutare, Eu sunt Vlad si de astazi sunt ministrul sanatatii”. Dupa aceasta introducere eu nu l-as vrea niciodata, nici primar, nici ministru. Nimic.

    3. Adevaratul PR este, insa, pt Tolontan. El e eroul, el este omul providential. Filmul e facut PT EL.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Texte pe mail: