Georgeisme
Numele meu este anxietate și am George Bonea.

Puterea linguriței de împărtășanie și a înjurăturilor anti-creștini

Am văzut pe net multe glume și sudălmi virtuale la adresa credincioșilor care s-au dus la biserici să se roage, să pupe icoane și să se împărtășească la o singură linguriță.

Am văzut și zeci de știri cu preoți care spuneau că treaba e verificată de mii de ani, că nimeni nu se îmbolnăvește la sfânta împărtășanie, că lingurița-i din argint (ori din bujie de limuzină din parcul lui Daniel), că pe linguriță nu stau viruși și că totul e supervizat de Dumnezeu. Mi s-a părut foarte corect discursul lor dpdv al business-ului pe care-l au. Cum să-ți lovești afacerea? E ca și cum ai lucra pentru Coca-Cola și ai spune că, de fapt, nu-i băutură răcoritoare ci zah…

Mie-mi plac glumele despre religie și habotnici. Dar uneori…

În vremurile astea mă uit cu o oarecare milă la întreaga situație.

E ca dracu tot ce se întâmplă. Dacă ani de zile unii oameni n-au fost învățați despre ce înseamnă puterea divină, unde se termină placebo-ul spiritual și unde începe viața… n-o să se reușească acum. Acum nu-i vreme de schimbat credințe. Din contră, în fața morții mulți îl descoperă pe Dumnezeu și spaima-i pune cu gura pe lingurița de împărtășanie în plină pandemie.

Am ajuns să consider o risipă inimaginabilă de timp și energie să-i beștelești mereu pe creștinii care-și găsesc liniștea sufletească în biserici. De ce acolo și nu în cărți și tratate științifice? Psihologii pot explica mai bine, dar cred că-i la mintea cocoșului faptul că vorba preotului e mai limpede. Cum știe el să explice totul în câteva vorbe și să aline sufletele și curiozitatea nu știe nimeni. Să explice Neil deGrasse Tyson unei babe din Huși cum stă treaba cu lumea. Poate? Nu poate. Poate părintele din bătătură? Evident. Cum. „Har” sau capacitatea de a discuta de pe același palier de cunoaștere, cuvinte simple, cuvinte cheie, terminate-n „așa a vrut Dumnezeu”.

Religia e ca o pareidolie psihică.

Când creierul se chinuie să dea o formă ceva-ului pe care nu-l înțelege vine imediat religia/spiritualitatea să umple golul cu un răspuns satisfăcător.

De ce se întâmplă X? Dumnezeu. De ce se întâmplă Y? Dumnezeu. Cealalată variantă e să citești al dracului de mult și tot există riscul să nu înțelegi nimic.

Religia răspunde la întrebări la care știința are răspunsuri prea complicate. Există probabil o limită a științei până unde poate transforma un discurs în ceva familiar, limbaj colocvial. Poți să explici cum funcționează virușii până în inevitabilul punct în care trebuie să vorbești tehnic. Și acolo pierzi majoritatea creierelor. Din punctul ăla apare cineva care spune „de aici înainte răspunsul e Dumnezeu”. Așa a fost mereu.

Ce încerc să spun e că nu în vreme de pandemie vor renunța oamenii la ritualuri.

Și dacă o bula îi va înjura se pot întâmpla doar două lucruri:

  1. Algoritmul social-media va plimba înjurătura în interiorul bulei care se va masturba în cerc spunându-și că e grozavă, deșteaptă, superioară;
  2. Înjurătura poate ajunge și la publicul țintă. Și apoi? Cum vor reacționa creștinii vizați? Se vor închide și mai mult în ei, se vor considera atacați, probabil vor exagera în manifestări ritualice dorind să contrabalanseze nivelul de răutate.

Ce încerc să spun e că nu schimbăm cu nimic situația dacă ne înjurăm concetățenii care au găsit ca singură metodă de a se destresa respectarea unor ritualuri în jurul cărora ne naștem. Societatea asta deschisă la minte n-a avut inițiativă până acum în fața ritualurilor, fiind indiferentă sau distrată de majoritatea obiceiurilor creștine (precum pupatul moaștelor). Televiziunile care astăzi îi înfierează pe creștini n-au avut curaj niciodată să pună pe burtieră „Dezbatere: pro sau contra-pupat de moaște”. Pentru Digi și restul televiziunilor creștinii de azi sunt iresponsabili… dar în trecut când se călcau în picioare cum erau?

Cine e responsabil?

Instituția. BOR-ul. Dar dacă nu discuți cu ei folosind un limbaj potrivit o să lovești în toți apărătorii ei. Și BOR-ul știe pe eschivă. Probabil că ar cere jumătate din pădurile patriei la schimb pentru un mesaj public precum „creștini, mutăm slujbele pe Skype timp de un weekend”. Dacă n-o dai bine cu ei o să ai parte de declarații halucinante precum cea făcută de purtătorul de cuvânt al bisericii: „biserica nu aparține vreunei autorități pământești” și „coronavirusul nu se ia prin rugăciune”.

Ăsta e momentul în care statul trebuie să poarte un dialog bine structurat cu toată lumea, eventual să ceară sfatul unor specialiști (psihologi?) și să construiască un discurs prin care să îi facă și pe creștinii (foarte practicanți) să înțeleagă faptul că sunt șanse să fie coronavirus și pe icoane. Din greșeală, nu s-a uitat Dumnezeu pentru o secundă și s-a așezat pe o ramă de tablou. N-a văzut tatăl ceresc, era atent la o masturbare.

Mie personal mi s-a luat de ateismul ăsta militant și superior în care toți creștinii-s niște proști, niște oi. Pentru unii care se laudă că lecturează tratate științifice, nu biblia, e cam mult reducționism în exprimare și cam prea puțină înțelegere a psihicului uman.

Nu creștinii cărora li se topesc lumânările în palme sunt cei care merită înjurați. Ei fac doar ce știu și pot (înțelege).

Totuși… trăim în țara în care unii atei încă se mai însoară/își botează copiii de dragul părinților/bunicilor/tradiției. Dacă accepți o „balivernă” creștină în vremuri bune câte mentalități crezi că schimbi în pandemie?  

4 răspunsuri

  1. Cred ca era util sa pui si link-ul de unde e poza (articolul adica) deoarece mi se pare destul de bine articulat. Evident cu argumente dpdv religios dar mi se par de bun simt, mai ales acesta:

    „Împărtăşirea credincioşilor cu linguriţa nu este o dogmă a Bisericii, dar este o practică şi o disciplină care s-a impus deja de foarte mult timp şi schimbarea ei nu se poate face arbitrar, fără o decizie sinodală”

    Mai apoi explica alternative la acest proces.

    Ca multe alte cutume bisericesti si asta e una inventata de oameni (ca si trecutul pe sub masa, puparea de moaste, aprinsul de lumanari etc.) si mi se pare cumva normal ca businessul (si CEO-ul) sa nu vrea sa renunte la niste obiceiuri care aduc bani doar pentru ca unii – externi – ar considera ca nu e ok.

    E ca si cum tu fabrici masini autonome ca Elon si vine cineva si iti spune sa nu mai faci asta ca mor oameni in ele. Ce faci? Renunti, explici, insisti?

    Link: https://www.teologie.net/2020/03/17/impartasire-lingurita-epidemie/

    1. Ca idee articolul l-am gasit cautand poza intr-o rezolutie mai mare ca mi se pare ireal tipul cu lingurita in gura.

  2. ”Televiziunile care astăzi îi înfierează pe creștini n-au avut curaj niciodată să pună pe burtieră „Dezbatere: pro sau contra-pupat de moaște”. Pentru Digi și restul televiziunilor creștinii de azi sunt iresponsabili… dar în trecut când se călcau în picioare cum erau?”

    Nu e tocmai corect. In ultimul timp sunt facuti de rusine la tv oamenii care se calca in picioare pentru apa sfintita si alte busculade in scop mistic.

Dă-i un răspuns lui Eduard Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.