Prima zi de școală, ultima lecție de nesimțire părintească

A-nceput școala. Din nou. Prilej de isterie rutieră.

E prima zi de școală a copilului tău și te pregătești să-l duci în mediul din care te aștepți să iasă avocat, medic, inginer, să fie cult în cap, să-ți ridice nivelul familiei, să te facă mândru, să-ți confirme bagajul genetic. Sprijinul tău la bătrânețe.

Pui atâta presiune pe rezultatul unui sex fără prezervativ.

De astăzi pui în cui cei 7 ani de acasă. Gata, te speli pe mâini. Tu ai făcut tot ce ai putut și cât te-a dus capul. Să repare Școala „nevinovatele” tale greșeli de educație, faptul că-n casa ta se urlă ca la balamuc, se consumă vicioase cu scuza „doar oamenii mari au voie”, se dă liber la toate măscările audio-televizate și nu se pun limite, ori se pun prea multe.

Să le rezolve Școala pe toate, că d-aia-s plătiți profesorii din banii tăi. Să-ți reconstruiască plodul din cioburile tale.

Până la școală îi dai copilului tău o ultimă lecție.

L-ai îmbrăcat frumos, l-ai echipat cu cele mai depersonalizate accesorii, l-ai uniformizat mai mult decât impune instituția de învățământ, ai cumpărat un buchet de lamium purpureum la supra-supra-supra-preț, dar „așa se face” și ați plecat la drum spre școală.

De la volan îi faci o ultimă demonstrație de om mare, chestie pe care programa școlară (încă) n-o poate repara. Că nu se predau lecții de conduită la volan.

Ți-ai claxonat isteric drumul spre școală, te-ai băgat, te-ai enervat, ai gesticulat și tot tacâmul.

La școală parchezi cât mai aproape de poarta instituției de la care ai pretenția să-ți civilizeze poama. O lași „5 minute” pe avarii vreo 2 ore până-ți vezi copilul prin ecranul telefonului, filmând totul ca să pui pe Instagram/Facebook și să le trimiți pe WhatsApp rudelor care n-au chef să-ți vadă mucosul într-un lung-metraj plictisitor.

Mașina ta blochează două benzi, un tramvai și mai mulți pietoni.

Dar ești grăbit. Și copilul tău trebuie să învețe că graba ta e mai importantă ca a altora. Asta-i lecția ta. Să-l învețe profesorii cum e cu empatia și bunul simț. E treaba lor.

Tu ți-ai făcut treaba. L-ai făcut, l-ai crescut, l-ai hrănit. Proasta aia de la catedră ce păzește?

One Response

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Texte pe mail: