O generație fără modestie intelectuală și cu prea multe știri

Discutam zilele trecute cu cineva despre una-alta și inevitabil s-a ajuns la subiectul generația asta de tineri, despre discursul că sunt „vai de ei”, niște maratoniști după succes (online) rapid și cum se spală mulți pe dinți cu „pe vremea mea…”. În loc să folosească pastă de dinți, cum e normal.

Ascult cu atenție și îngrijorare prin autobuze, magazine, ori din ce citesc la comentarii pe Facebook, și-mi dau seama că generația care se laudă că nu s-a speriat de Ceușescu (că doar ea l-a dat jos) e pusă-n fund (puteam să folosesc o expresie mai dură) de copiii care azi stau pe TikTok, nu mai dau „săr’na” și nu mai joacă bambilici pe stradă (oricum n-ar avea cum, n-au loc de mașini). 

În același timp mă uit la o parte din copiii de azi și-mi dau seama că e supărătoare lipsa de modestie intelectuală a generației care a crescut monstruozitățile care „ăștia ne vor plăti nouă pensia?”. 

Acum ceva timp o ascultam pe Ana Blandiana la Horia Ghibuțiu în emisiune și eram șocat. În loc să joace cartea „pe vremea mea” și să bată monedă pe faptul că „nu se mai face aia și ailaltă”, Ana Blandiana atrăgea atenția asupra faptului că în tânăra generație sunt niște copii cu adevărat impresionanți. Femeia, fără să-i ceară nimeni asta, lăuda o generație care e mult mai ușor de învinovățit. Pur și simplu spunea de bine despre tineri, fără s-o forțeze nimeni.

Într-un episod din Arhiva de Sunet niște lectori, jurnaliști, ori scriitori, atrăgeau atenția că generația aia care acum se bate cu pumnul în piept că a dat jos comunismul… poate n-a fost așa eroică, comparativ cu alții din alte țări comuniste. Asta-mi amintește de faptul că anti-comunismul românesc a însemnat, pentru mulți ani, bancuri (bune și alea) și „voi vă faceți că ne plătiți, noi ne facem că muncim”. 

În „Ce știm despre părinții noștri” (proiect coordonat de Iulian Tănase) am întâlnit o realitate comunistă de care am mai auzit la rude, prieteni și străini: pentru unii anti-comunism însemna să fure în fiecare zi ceva din fabrica în care munceau. Un șurub, un picior de scaun, o piuliță. Nu-ți trebuia, nu te scotea din foame, dar relaxa. Rezistență prin ciordeală. Și acum, generația care „a furat” socialismul de sub picioarele lui Ceaușescu, urlă la copiii crescuți de ei că nu-s buni de nimic. Că-s răi, violenți, leneși, indiferenți. N-au spirit de sacrificiu și revoluționar. Poate au, dar genetic sunt programați să acționeze după 42 de ani.

Vorbim de aceeași generație care și-a dat „pensie de revoluționar” pentru că și-a oferit libertate. Iar o parte din revoluționari nici n-au fost la Revoluție, totul fiind o glumă ca-n „A fost sau n-a fost?”, filmul lui Porumboiu. 

Când eram copil se vorbea (prea mult) despre cum or să iasă bestii imbecile din copiii care se uitau la „Cow & Chicken”, „Two stupid dogs” sau violentele „Fetițe Power Puff”, de parcă divertismentul (și societatea pre-89) a clădit doar sfinți intelectuali – generația cu 400.000 de informatori la Securitate. Cică se citea mai mult înainte. Nu știu, eu n-am auzit prea mulți bătrâni dezbătând cărți în fața blocului sau tramvai, fie ele lecturi de acum 30-40 de ani. Dacă acum citesc vreo 6% din români oare câți citeau înainte? 16%? 60%? Păi la 60% cititori îl schimbau pe Ceaușescu cu un AI.

Asta răcâie ca o bătătură urâtă: faptul că prea mulți din generația care l-a suportat prea mult pe Ceaușescu, care s-a pârât până la absurd, care apoi a fugit după Cola și rulmenți și s-a întors să se bată cu bijnițarii pe „antreprenoriat”, care a votat cum a votat, ori au pupat mâini de mineri, ăștia au acum tupeul să le spună copiilor că-s niște ratați. Toți sunt ratați. Ori pleacă din țară că n-au spirit de sacrificiu, ori stau ca niște ratați.

Copiii de azi vor da % bune din salariu ca să aibă o casă peste 30 de ani, casă ridicată într-un haos tolerat/acceptat/votat/dorit de generația părinților lor. E de altfel singura generația care și-a pus problema că pădurile-s murdare, sunt râuri de PET-uri care curg pe râuri de apă, aerul nu mai are aer, romii sunt tot oameni, femeile sunt tot oameni, copiii nu se cresc cu bătaia (fie ea ruptă din Rai) ș.a.m.d.. Toate astea sunt agende făcute vizibile de generația „de drogați”, „egoiști” și „nesimțiți” care nu mai știu respectul. Că generația veche n-a avut timp și chef de agendele astea, neimportante ori prea vestice pentru ei. Bine că și-au făcut timp să dezbată teoria identității gen, subiect pentru care pare că s-au pregătit în atâția ani de liniște intelectuală.

Firește, orice pădure are și uscăciuni. 

Problema e că generația speriată de violența din Tom & Jerry e total lobotomizată de misery-porn-ul și violența programelor de știri. Conectați 24/7 la suferința umană prezentată cu iz de „informație” de posturile TV (și paginile lor de Facebook), sunt captivi fricii și anxietății. Străzile sunt pline de șoferi drogați criminali, străzile de violatori, orașele de musulmani cu bombe de gât. Totul e bine atâta timp cât stai „în banca ta”, iei pumnul de suplimente și te plângi de prezent comparând cu un trecut hiper-ultra-romanțat.

Citisem acum ceva în „Mentalitatea suedeză” (Ake Daun) că, vezi dom’le, suedezii bătrâni simt când sunt depășiți de vremuri și îi lasă pe tineri să-și facă viitorul. Am simțit observația asta ca un junghi, fix acolo unde o generația sărită de 50-60-70 a considerat că cei de 10-12 ani nu trebuie să învețe la școală despre ce au în chiloți. Bine că n-avem cantine în școli, am ajunge să le dăm slană și țuică celor mici pentru că „bunicul așa a mâncat și a trăit 173 de ani”:

E trist că generația care n-ar ezita s-o scoată la înaintare pe Ana Blandiana (că nu se mai fac poetese ca pe vremea lor) n-ar împrumuta neam din modestia ei și n-ar vrea să se facă contemporani cu toți copiii care de la 13-14 ani trag pentru o carieră în domenii care ieri erau SF, așa cum unii dintre noi alegem să nu fim contemporani cu generația care bea „de sâmbătă până luni, ca oamenii buni”, care își bătea copiii pentru că „o palmă n-a omorât pe nimeni” și care s-a mirat ca vițelul la poarta nouă de efectul lui „eu nu sunt rasist, dar țiganii…”

Că până la urmă despre asta e vorba: avem tendința (naturală?) să ne facem contemporani doar cu alea bune. Cei mai desculți intelectual boomeri și Xări se oglindesc în cei mai reușiți din generația lor, iar pentru tineri au impresia că doar rebuturile sunt reprezentative. Să le reamintească cineva care le erau liderii și formatorii de opinie.

Sper ca ăștia de o seamă cu mine să-și mai dea importanță vreo 15 ani și apoi să-și găsească un hobby care nu implică înghiontirea tinerilor pentru drumul pe care l-au primit deja cârpit. 

P.S. – TikTok-ul, Insta, toate astea-s rele. Dar prea mulți din generația bătrână nici nu știu de ce.

P.S. 2 – Fotografia inițială din articol aparținea domnului Dinu Lazar. Îmi pare rău că nu am avut inteligența să spun asta mai devreme, înainte ca autorul fotografiei să mă beștelească împreună cu fanii dânsului. Opinii și mod de a reacționa care cred că subliniază din nou o parte din cele spuse în text.

Aprecierile de la aceste comentarii sunt ale domnului Lazar. Și ale mele.

P.S. 3 – am schimbat imaginea domnului Lazăr cu una generată de AI. L-am rugat pe AI să-mi facă o situație imaginată de mine – un bătrân care pupă un miner.