Mari comedianți ai țării și chitanțierul politic

Eu abia acum am aflat de sketch-urile umoristice făcute de Țociu și Palade în campanie. Sunt singurul care abia a ieșit din peșteră? Mai e cineva în situația mea? Oricum, dacă tot am ajuns până aici zic să vărsăm câteva gânduri ca exercițiu de reflexie și poate cândva o să caute cineva „Țociu&Palade” pe Google și o să dea de textul ăsta.

Se zvonește că în campania electorală care tocmai s-a încheiat PSD-ul a sărit cu niște bonuri de masă pe cuplul Țociu-Palade. Și ei s-au apucat să încropească niște clipuri „caterincă” despre Clotilde, Dan Barna, Nicușor Dan.

Madame des "balamuc"

Madame Des "Balamuc"

Publicată de Romică Țociu si Cornel Palade pe Joi, 24 septembrie 2020

Eu am mai scris și cu alte ocazii despre cât de înapoiați suntem ca umor.

Nu că n-am avea, dar cam pe unde suntem la autostrăzi, spitale și școli suntem și cu hazul. Mental și general râdem la construcții comice care rupeau acum 70-80 de ani. Pe mulți încă îi mai distrează comicul de nume („Mucușor Ban”), umorul de situație violentă (stanșibranisme) și cam tot ce e la prima mână și stereotipic.

Stand up-ul cu puternică influență americană (mai ales umorul observațional, anti-sistem/valori/tradiții/cutume) e aproape jignire națională. Sarcasmul e pe picior de egalitate cu înjurătura de morți.

România încă n-a avut (ca fenomen național) un Monty Phyton sau George Carlin.

Povestea lui Mucusor Ban!

Povestea lui Mucusor Ban!

Publicată de Romică Țociu si Cornel Palade pe Miercuri, 23 septembrie 2020

Vesticii au de ani de zile dezvoltat conceptul de „dad jokes” – glume slabe, la prima mână, ușurele. Umorul ăsta are o nișă aparte, un public, dar sunt ușor de recunoscut de către oricine și sunt (aproape) universal valabil recunoscute ca fiind de categoria B-C. Nu te distrează neapărat gluma, ci absurdul simplității ei.

Poporul român abia iese din umorul Urinela&Diarela, „bețivul satului” și proasta blondă, pieptoasă și materialistă.

Zilele trecute la iUmor am surprins o frântură de sketch umoristic în care o pretendentă la titlul de actriță „juca” un monolog „hazos” (nu știu unde să mai pun ghilimele!) în care era frumoasă, naivă și… ați ghicit! materialistă.

Tranziția spre a recunoaște „dad jokes”-urile ca fiind slabe și nedemne de prime-time TV sau campanie electorală o să mai dureze.

Bine, nu vor dispărea, dar măcar să ajungem noi la nivelul la care cel mai mare partid să nu ofere electoratului dad jokes. Îmi e clar că PSD-ul știa la ce se bagă și s-au gândit bine dacă niște sketch-uri obosite vor avea vreo putere. N-o să mute munții Țociu și Palade, dar niște minți tot vor distra vorbind despre Mucușor Ban și Clătite.

Și cam asta e partea macro.

La nivel micro situație stă cam așa: pe Youtube e un canal de stand up cu show-uri dintr-un club dedicat (doar?) comedianților de dreapta (trumpiști, nițel homofobi, nițel rasiști, anti-încălzire globală). Oamenii care urcă pe scena aia sunt asumați cu ceea ce cred și mai sunt și amuzanți. Da, sunt și glume bune despre ecologiști, pro-Trump, gay ș.a.m.d..

Pe ăia pot să-i respect că sunt 24/7 într-o direcție. Și au umor.

Țociu&Palade n-au o direcție politică asumată. Ei nu-s „comedianții de casă ai PSD-ului”, ori declarați anti-USR. Conform unei filmări cu Țociu de acum ceva timp aflăm din gura lui că Ț&P se dau după cum vin banii. Fără jenă. „Avem copii” e singurul argument.

Vreți să vorbim de gusturi?

După umila mea părere, Ț&P n-au fost niciodată prea amuzanți. Nu cât să-i vezi făcând revelioane și show-uri TV. Și dacă tot continui în nota asta cam pe acolo aș plasa și Nae&Vasile sau Stela&Arșinel. Cel puțin sketch-urile de TV, alea de le vedeam la ocazii speciale… dacă n-ar exista substratul emoțional („le vedeam cu părinții la masa de familie” – de unde și atașamentul) n-ai putea să le vezi și azi cu mare poftă că nu-s așa amuzante.

Nu-mi pot scoate din minte nici acum construcția aia „comică” văzută la toți (Ț&P, Nae&Vasile, Stela&Rinichi): un personaj vorbește despre un subiect și celălalt despre altul, umorul fiind din cum se pupă neînțelegerea. Unul vinde o mașină, altul vine să iasă în oraș cu fiica celui care vinde mașina. Și de aici ai poante precum.

  • Ați venit s-o luați? (mașina)
  • Da. (se referă la fată)
  • Ați apucat s-o vedeți? (se referă la mașină)
  • Ăăă... da. (confuz)
  • Nu că e grozavă? Și are un portbagaj uriaș.

Ha.

În încheiere trebuie să nu uităm că suntem muritori. Inevitabil ne ducem. Și când se vor duce unii mi-ar plăcea să nu se dea lumea cu aria lui Broca de pământ spunând că „au plecat să facă umor cu îngerii”. Cel mai probabil au plecat să facă sketch-uri pentru politicienii morți.  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Texte pe mail: