Eu abia acum am aflat de sketch-urile umoristice făcute de Țociu și Palade în campanie. Sunt singurul care abia a ieșit din peșteră? Mai e cineva în situația mea? Oricum, dacă tot am ajuns până aici zic să vărsăm câteva gânduri ca exercițiu de reflexie și poate cândva o să caute cineva „Țociu&Palade” pe Google și o să dea de textul ăsta.
Se zvonește că în campania electorală care tocmai s-a încheiat PSD-ul a sărit cu niște bonuri de masă pe cuplul Țociu-Palade. Și ei s-au apucat să încropească niște clipuri „caterincă” despre Clotilde, Dan Barna, Nicușor Dan.
Eu am mai scris și cu alte ocazii despre cât de înapoiați suntem ca umor.
Nu că n-am avea, dar cam pe unde suntem la autostrăzi, spitale și școli suntem și cu hazul. Mental și general râdem la construcții comice care rupeau acum 70-80 de ani. Pe mulți încă îi mai distrează comicul de nume („Mucușor Ban”), umorul de situație violentă (stanșibranisme) și cam tot ce e la prima mână și stereotipic.
Stand up-ul cu puternică influență americană (mai ales umorul observațional, anti-sistem/valori/tradiții/cutume) e aproape jignire națională. Sarcasmul e pe picior de egalitate cu înjurătura de morți.
România încă n-a avut (ca fenomen național) un Monty Phyton sau George Carlin.
Vesticii au de ani de zile dezvoltat conceptul de „dad jokes” – glume slabe, la prima mână, ușurele. Umorul ăsta are o nișă aparte, un public, dar sunt ușor de recunoscut de către oricine și sunt (aproape) universal valabil recunoscute ca fiind de categoria B-C. Nu te distrează neapărat gluma, ci absurdul simplității ei.
Poporul român abia iese din umorul Urinela&Diarela, „bețivul satului” și proasta blondă, pieptoasă și materialistă.
Zilele trecute la iUmor am surprins o frântură de sketch umoristic în care o pretendentă la titlul de actriță „juca” un monolog „hazos” (nu știu unde să mai pun ghilimele!) în care era frumoasă, naivă și… ați ghicit! materialistă.
Tranziția spre a recunoaște „dad jokes”-urile ca fiind slabe și nedemne de prime-time TV sau campanie electorală o să mai dureze.
Bine, nu vor dispărea, dar măcar să ajungem noi la nivelul la care cel mai mare partid să nu ofere electoratului dad jokes. Îmi e clar că PSD-ul știa la ce se bagă și s-au gândit bine dacă niște sketch-uri obosite vor avea vreo putere. N-o să mute munții Țociu și Palade, dar niște minți tot vor distra vorbind despre Mucușor Ban și Clătite.
Și cam asta e partea macro.
La nivel micro situație stă cam așa: pe Youtube e un canal de stand up cu show-uri dintr-un club dedicat (doar?) comedianților de dreapta (trumpiști, nițel homofobi, nițel rasiști, anti-încălzire globală). Oamenii care urcă pe scena aia sunt asumați cu ceea ce cred și mai sunt și amuzanți. Da, sunt și glume bune despre ecologiști, pro-Trump, gay ș.a.m.d..
Pe ăia pot să-i respect că sunt 24/7 într-o direcție. Și au umor.
Țociu&Palade n-au o direcție politică asumată. Ei nu-s „comedianții de casă ai PSD-ului”, ori declarați anti-USR. Conform unei filmări cu Țociu de acum ceva timp aflăm din gura lui că Ț&P se dau după cum vin banii. Fără jenă. „Avem copii” e singurul argument.
Vreți să vorbim de gusturi?
După umila mea părere, Ț&P n-au fost niciodată prea amuzanți. Nu cât să-i vezi făcând revelioane și show-uri TV. Și dacă tot continui în nota asta cam pe acolo aș plasa și Nae&Vasile sau Stela&Arșinel. Cel puțin sketch-urile de TV, alea de le vedeam la ocazii speciale… dacă n-ar exista substratul emoțional („le vedeam cu părinții la masa de familie” – de unde și atașamentul) n-ai putea să le vezi și azi cu mare poftă că nu-s așa amuzante.
Nu-mi pot scoate din minte nici acum construcția aia „comică” văzută la toți (Ț&P, Nae&Vasile, Stela&Rinichi): un personaj vorbește despre un subiect și celălalt despre altul, umorul fiind din cum se pupă neînțelegerea. Unul vinde o mașină, altul vine să iasă în oraș cu fiica celui care vinde mașina. Și de aici ai poante precum.
- Ați venit s-o luați? (mașina)
- Da. (se referă la fată)
- Ați apucat s-o vedeți? (se referă la mașină)
- Ăăă... da. (confuz)
- Nu că e grozavă? Și are un portbagaj uriaș.
Ha.
În încheiere trebuie să nu uităm că suntem muritori. Inevitabil ne ducem. Și când se vor duce unii mi-ar plăcea să nu se dea lumea cu aria lui Broca de pământ spunând că „au plecat să facă umor cu îngerii”. Cel mai probabil au plecat să facă sketch-uri pentru politicienii morți.
