Despre reclamele la vicii și abordarea infantilă

De ceva timp apare la TV o reclamă la Ursus Cooler (bere cu suc), spot publicitar care are ca personaj principal o creatură simpatică: un pisicâine. Animal vesel, jovial și prietenos,un hibrid între pisică și câine.

Ce să nu placă?

Vă dați seama că pisicâinele celor de la Ursus ar putea avea și un frate geamăn malefic? Alcoolic, aleargă după bicicliști și se agață de perdele. Poate în viitoarele reclame.

O doamnă a făcut o reclamație la CNA pentru că s-a trezit cu o comandă neașteptată la masa celor doi copii pe care îi are: cei mici vor Ursus Cooler, vor ce vinde simpaticul Pisicâine.

O să-mi spuneți „Bonea, părinții sunt proști că-și lasă copiii să vadă orice la TV”. Aș putea să vă contrazic la orice zi și-n orice context: reclama la Ursus Cooler cu Pisicâine rulează zi-lumină pe toate platformele de comunicare și e prezentă oriunde. Pisicâinele simpatic nu e doar la TV, e și pe net și pe panouri și-n magazine. Dacă nu vrei să-ți expun copilul la Pisicâine trebuie să-l legi la ochi vreo 90% din timp. E valabil pentru majoritatea reclamelor.

Apoi o să-mi aud că „Ursus Cooler n-are alcool”. Și-o să vă spun că nici țigările din gumă de mestecat n-aveau nicotină, dar încă de mic puteai să „te joci” de-a fumătorul. Așa se normalizează un obicei de consum.

Nu știu dacă toată lumea sesizează problematica pisicâinelui.

Practic, avem un personaj infantil care promovează consumul de bere (sloganul e „cea mai suc-bere/cea mai bere-suc”). Îmi e imposibil să fac o definiție mai scurtă și mai corectă. Vă mai amintiți epoca „de glorie” a publicității când personajele din desene animate fumau? Suntem cam în același punct, doar că pe alcool (în parcul Titan din București Scrooge McDuck e desenat pe o coșmelie ținând o halbă de bere în mână).

Pisicâinele e modern, e hip, e cool. Într-o țară campioană la consumul de alcool, cu atâția consumatori minori, cine-mi poate explica de ce Pisicâinele e ok? Oricum, românul știe că berea fără alcool e ca femeia fără organe reproducătoare, așa că dacă-ți faci intrarea în consumul de bere dus de labă de Pisicâine o să te ducă contextul social destul de repede spre bere-bere. Că așa beau „bărbații adevărați”.

Personal mi-ar plăcea enorm să văd mai multe discuții despre cum trebuie promovat alcoolul.

Până acum alcoolul era liantul prietenilor și rudelor. În toate reclamele oamenii beau doar de fericire. Acum, cu inventarea unui personaj precum Pisicâine, vedem o pătrundere și pe alt teritoriu, mai copilăros. Cum de nu e asta o problemă?

Am două posibile teorii despre de ce cred că unii nu vor vedea o problemă în reclama cu Pisicâine:

  1. Hiper-responsabilizarea părinților – trăim în vremurile în care părinții sunt hiper-responsabili pentru ce văd și aud copiii lor. Cu toate că viața modernă înseamnă un asaltat 24/7 de stimuli publicitari, părintele este văzut ca fiind principalul vinovat pentru cum percepe copilul viața la raft. Oricând de mult s-ar chinui unele branduri să-și manipuleze consumatorii (ori să-i crească de mici), părintele poartă vina exclusivă pentru cum i se raportează plodul la reclame.

Unele companii investesc milioane în cercetare și metode de manipulare, dar părintele trebuie să-și „educe” constant copilul să nu se lase furat de universul dulce, roz, motivațional, entuziast al reclamelor.

Evident că nu trebuie privit în nuanțe de alb-negru (Părintele care interzice tot vs. Părintele care nu supervizează deloc), dar chiar și cel mai echilibrat și inteligent adult știe că nu poți face față avalanșei de stimuli publicitari.

Așa că hiper-responsabilizarea părinților este o prostie naivă și (pentru prima dată) spun că poate doar cine n-are copil nu înțelege ce înseamnă să-l vezi pe cel mic drogat de reclame.  

2. Infantilizarea adulților – despre fenomenul de infantilizare al adulților au vorbit și alții, cu mult mai deștepți ca mine. Fenomenul e real, se întâmplă.

Infantilizarea adulților se traduce prin escapism copilăresc la vârste înaintate. Da, nu ne jucăm cu mașinuțe și păpuși fizice la 20-30-40 de ani, dar rupem Play Station-ul în două, jocul SIMS e încă pe val (și derivatele pe concept), și petrecem ore întregi în fața ecranelor precum niște copii. Să te uiți în valuri la seriale și să te joci pe telefon/calculator/consolă n-are cum să fie un semn de maturitate.

Și acest punct mă face să cred că într-un univers în care mulți adulți sunt, de fapt, niște copii cu rate, e posibil ca mai sus numitul Pisicâine să nu fie văzut cu ochi răi. De ce l-ar vedea nociv pentru copii niște adulți-copii?

Publicitari?

De la ei nu pot cere senzațional de multe pentru că cinismul breslei spune să vinzi. Cum, cât, când… nuanțe discutabile, dezbateri care umbresc strălucirea evenimentelor cu trofee. Important e să construiești creativ astfel încât să vinzi. Sper că publicitarii câștigă îndeajuns de mult încât copiii lor să trăiască într-o bulă, o societate total ruptă de realitatea pe care ar putea s-o clădească personajele infantile care beau bere. Un copil bine crescut n-ar avea prea multe de împărțit cu unul care bea bere-suc/suc-bere pentru că așa a văzut la TV.

Vreți să continuăm dezbaterea asta?

Vă invit să descoperim împreună alte branduri și contexte care se folosesc de elemente copilăroase pentru a atrage. Uite, vin eu cu un alt exemplu: Vlad Casino. Simpatic, amuzant, desenat, caterincă. Ce să nu-i placă unui copil la un vampir stângaci și haios care joacă la păcănele?

7 comentarii

  1. Mie mi se pare grotesc si stupid personajul ala animat..nici nu pot sa ii folosesc numele pentru ca iubesc prea mult posicile si cainii…

  2. Ce orwellian suna pisicaine :)). Bine ca la interzis tigarile mentolate si cu arome s-a bagat la inaintare argumentul ca „aromele fructate/colorate atrag copiii si nu e bine”, dar la promovat bere, fix acelasi argument e intors pe dos si folosit ca perfect valid. Vechea „Sampanie pentru copii” e mic copil pe langa potentialul astora de manipulare.

  3. daca ii vor ajuta sa devina responsabili cu calitatea berii pe care o consuma, numai de bine; nu voi detalia prea mult faptul ca la rusii berea nu a fost considerata mult timp bautura alcoolica, dar la noi o chestie 99% limonada arunca in aer parerismul hipsteresc, super

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Texte pe mail: