Ce se întâmplă cu tine dacă mama te dă afară din casă la 7 ani?

  Credeai că ai o zi de luni nasoală? Pentru că a trebuit să te trezești devreme, să te înghesui spre muncă și să prestezi câteva ore pentru pâine? Te simți obo, supi, nefe? Crezi că drama ta e incomensurabilă și meriți și tu puțină atenție?

Corect. Dramele nu suportă comparație… doar că…

Dacă ai 7 ani și mă-ta, beată și vai de neuronii ei, te bate și te dă seara afară din casă… n-are cum să fie bine.

Dacă locuiești într-o comună din Galați și singura ta salvare din mâna unei mame divorțate de rol e într-un vecin cu suflet mare și empatie… n-are cum să fie bine.

Dacă te prinde noul an cu rezoluția de a scăpa de pumnii celei care ți-a dat viață și să nu mori de frig… n-are cum să fie bine.

Am vaga senzație că știrea cu fetița de 7 ani o să dispară în vidul abrutizat al societății care se uită la drama umană ca la un film artistic. Știrea asta, o să vedeți, e divertisment macabru pentru mase. N-o să fie subiect de dezbatere, analiză. Nimic. E dramă umană sub formă de show.

Momentan atenția publicului (cu ajutorul presei) se îndreaptă spre moartea Cristinei Țopescu. Nimic de zis, un alt eveniment trist… dar și fetița aia de 7 ani. Și ea merită mai multă atenție. Că-i un copil. De 7 ani. Bătut de o mamă alcoolică, într-o țară alcoolică, dat afară din casă iarna în frig.

Hai să nu trecem peste subiectul ăsta, atrași de decesele VIP.

Nu-i vorba de un copil aici, ci de mai mulți. Țara e plină de copii bătuți și traumatizați de un sistem care n-are grijă nici de ei, nici de părinți. E greu de conceput acum, în vâltoarea emoției, dar mama aia nu-i alcoolică de capul ei.

E important să vorbim despre fetița asta pentru că sunt cam două lucruri care se pot întâmpla cu ea, ambele triste din anumite puncte de vedere:

  • Se poate întoarce la „mamă”, pentru că o va vrea înapoi cu promisiunea că nu mai face și statul român e mai credul ca un copil de 7 ani maturizat cu pumnii;
  • O să ajungă într-o casă de copii și am tot auzit ce se întâmplă pe acolo.

Discuția nu e despre un caz singular. E despre traseul a zeci (poate sute) de copii care sunt anual transformați în saci de box, apoi statul având pretenția de la ei să fie adulți responsabili, sănătoși mental și echilibrați.

Mi se pare aberant că dacă spui ceva jignitor despre o zonă (să zicem… Moldova), un județ (să zicem… Galați), bazat pe niște cifre și întâmplări, siguri se opăresc câțiva la mândrie. Dar când apar astfel de cazuri nu au reacție. Cel mult „îi fac de râs”.

Să avem grijă și de fetița aia, s-o băgăm în seamă, să-i purtăm nițel de grijă. Cine știe, poate o să ajungă jurnalistă. Una foarte bună, dacă doar asta contează într-un final.

5 comentarii

  1. Ca îndrumător de 3 copii în viață, m-am simțit sfâșiat când am văzut filmulețul.

    Nu pot să nu compar statele nordice, unde copiii sunt bunul cel mai de preț al țării și în jurul lor se învârt toate legile, pentru a-și asigura un viitor bun, cu Rromânia noastră dragă, unde copiii sunt ultima grijă a statului (defapt cred că nici nu intră între grijile statului)… probabil fiindcă copiii nu votează.

    Extrem de trist și da, ai dreptate, filmulețul ăsta ar trebui să fie văzut de toată țara, poate mai prind și alți vecini curaj.

    1. Mars lingaule , vezi cate procese la Haga PENTRU INCALCAREA DREPTURILOR OMULUI (CAZURILE CU COPII LUATI CU JAPCA sau ce psihologi pedofili au folosit pentru anchetarea cazurilor ) au pierdut statele alea nordice despre care vorbesti . De pe acolo tastez si eu . Doar scrie pe goagal . ”give the children back ” si vezi ce steaguri apar printre primele steaguri

  2. Pe mine mama m-a batut si m-a aruncat de acasa la 3 ani si nu era bauta, ci doar ma ura cu sete pentru ca exist. Tata nu a avut nimic impotriva,de acolo din bula lui alcoolica. Mi-am petrect ziua pe strazi, intrebind femeile daca vor sa-mi fie mamica si sa ma ia acasa. N-a vrut nimeni, asa ca in final m-am intors acasa si am zgreptanat la usa parintilor.

    Big mistake, ca la citeva zile au adunat de pe ulita cacareze de la oi, le-au pus frumos in cutiuta de bomboane si mi le-au dat, spunindu-mi ca sunt drajeuri. Si apoi au ris cu hohote de plinsul si umilinta mea, spunindu-mi cit sunt de proasta ca m-am lasat pacalita de ei. La 3 ani !

    Well … Cineva plinge cu lacrimi de crocodil ca sunt parasiti de propriul copil ( un monstru, desigur ) care ” s-a ajuns in strainatate” si nu vine sa le dea cana cu apa, ori macar un telefon, ori sa trimita bani de-o paine parintilor batrini si bolnavi …

  3. Io cand zic ca natalitatea nu trebuie crescuta cu orice pret, ca dreptul la avort e bun si in unele cazuri ar trebui sa fie obligatoriu. Ca nu e nimic nobil in a te impuia oricum.
    Asta se intampla cand torni plozi si dupa aia iti dai seama ca nu-i vrei dupa ce deja ii ai.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Texte pe mail: