Ce satană se-ntâmplă cu muzica rock?

Încă din start vreau să vă spun că nu-s rocker. Sunt ascultător de muzică și asta-mi dă îndeajuns de multă putere să-mi pot da cu părerea. Am crescut cu Led Zeppelin și Deep Purple, dar prin adolescență mi-am aplecat urechea mai mult spre punk, ska, reggae. Acum ascult de toate + manele. N-ai cum să n-asculți manele. Unii n-au căști la telefon și unii merg cu tramvaiul.

Și cu toate că nu-s roacăr, am numeroși prieteni care sunt. Și da, avem mai mereu aceleași discuții despre cum pot asculta trupele alea de rock urlat (n-o să mă pierd în genuri), genul de trupe pe care le asculți în concert și apoi acasă citești versurile și spui “aaa, habar n-aveam că ei cântau despre cum se prepară zacusca!”.

Dar nu despre asta e vorba.

Știu că punk-ul nu este cel mai elevat și nici relevant stil muzical. Ba din contra, e simplist ca doi ciorapi purtați un an. (haha, și miroase ca doi ciorapi… o știu, e veche). Dar pot înțelege mișcarea punk din anii ’70-’80 și toată extravaganța momentului pentru că punkiștii, precum hippioții, credeau într-o cauză. Își găureau fețele cu ace de siguranță pentru că “m*ie sistemului!”. Nu spun că-i un motiv bun și sănătos să-ți bagi bolțuri în cap, dar e un motiv.

Acum, personal, nu mi-a plăcut niciodată fashion rock-ul. Nu e un stil anume, ci un amalgam de trupe care se străduiesc prea tare să fie… vedete. Se pictează pe față, se-mbracă în fel și chip, ba chiar pun mai mult accent pe show-ul live (lumini, foc, fum) decât pe muzică. Sunt ăia care vor să fie ori ultra-plăcuți, ori ultra-șocanți. Și asta doar așa, de amorul show-ului și prestigiul că “e o trupă care face show”. Eu nu mai văd diferența dintre o trupă rock, care face show, și Rihanna. Care face show. A, stai. Rihanna n-are solo-uri. Repet, punkiștii aveau un motiv pentru care făceau măscări fizice, fashion rockerii vor să fie șocanți de dragul banilor.

Oricum, de la ce a plecat toată polologhia asta care va naște reacții de genul “punk-ul e o mizerie”, “punk-ul are mesaj”, “oamenii cu un IQ mare ascultă rock”, și alte bla bla-uri… anul ăsta premiul Grammy pentru Cea Mai Bună Trupă Rock a fost câștigat de trupa Ghost. Știu, Grammy-ul are 0 relevanță pentru mine și mulți alții, dar totuși… Ghost? Sunt un fel de Tokio Hotel la maturitate.

Nu? Parcă sună și arată ca multe alte trupe de rock… zic și eu… Mna, cel fără de păcat să se bage la pogo.