Ce am învățat din moartea unui trotinetist

Zilele trecute un tânăr pe trotinetă a murit pe străzile din București după ce s-a luat în gură cu un motociclist. Cam ăsta-i rezumatul poveștii, mai multe detalii găsiți aici sau oriunde altundeva pe internet.

Eu sunt lacunar când vine vorba de lege și sancțiuni. De când s-a întâmplat o nasoală în traficul românesc cu o vedetă m-am hotărât să nu mai fiu pătimaș când vine vorba de condamnări și să-i las pe alții să judece după cum au învățat s-o facă. Nu știu și nu înțeleg (evident că nu m-am documentat îndeajuns de mult) cine și în ce condiții se face pușcărie pentru crimă pe șosea.

Dacă mă îmbălsămez psihotronic și dau cu 200 km/h într-un amărăștean e de pârnaie?

În speța trotinetistului mort nu înțeleg un aspect: motociclistul a premeditat sau nu atacul? Pentru că din ultimele știri se pare că s-a dus înaintea inamicului, a coborât din șa, a pregătit proiectilul/arma a.k.a. casca și a aruncat cu ea după cel de pe trotinetă. L-a nimerit în cap, ăla și-a pierdut echilibrul și s-a dus într-o mașină. Actul de a arunca cu un obiect după cineva intră la tentativă de omor? E vreun avocat pe aici pe blog care-și poate rupe 4-5 minute să-mi explice cum stă treaba?

De exemplu, dacă eu mă șicanez cu unul în trafic și fac o mișcare bruscă de volan/ghidon și ăla trage de volan/ghidon, intră în stâlp și moare… ce e?

Oricum, profan vorbind, cred că strada trebuie încadrată la zonă de risc, așa că orice gest necugetat trebuie considerat tentativă de omor. Atâta timp cât nu respecți regulile de circulație (care au fost gândite și implementate cu un scop) înseamnă că-ți asumi responsabilitatea tragică și testată a acțiunilor tale. Orice nu e permis pe șosea e potențial pericol.

Dar din experiența tristă de mai sus am învățat ceva.

Să mă abțin.

Și eu sunt nervos în trafic. Au fost destule momente când mi-a venit să cobor, să mă dau smardoi și să risc (cel mai probabil o cotonogeală zdravănă). Am avut noroc să mă calmez. Recent scriam despre episodul meu cu B-37-SHV (încă nu l-am găsit și ce am spus în text rămâne valabil). În timpul schimbului de cuvinte cu domnul B-37-SHV m-am gândit pentru o secundă să cobor la el și să vedem ce se întâmplă de acolo. Dar mi-am dat seama că nu merită. Plus că trebuia să ajung la o nuntă și era aiurea să mă duc șifonat, ori direct de la secție/spital.

Au fost multe momente în traficul românesc când puteam să dau o înjurătură mai dură, o replică mai deșteaptă, să rup o oglindă, un ștergător, ba chiar să dau și un pumn. Problema este că nu știu cine-i adversarul. Și nici el nu știe cine sunt eu.

Am înțeles că motociclistul din drama de mai sus era (în ansamblu) băiat bun.

Dar și băieților buni li se filează lampa din când în când. Și nu vreau să fiu acolo când se întâmplă asta. Așa că prefer să nu calc pe coadă pe nimeni. Oricâte replici inteligente aș avea. Ca biciclist am văzut mulți gherțoi aruncând chiștoace pe geamul mașinii. Păi nu puteam să fac eu pe eroul și să le arunc gunoiul înapoi în mașină? Ori să le sting țigara de capotă? Ori să le atrag atenția? Păi și omorul cine-l lua? Nu joc la pariuri cu pielea mea. Măcar de s-ar băga și alți participanți la trafic. Dar nu să filmeze.

O societate ca a noastră are nevoie de legi dure, nu de eroi și martiri ai bunului simț.

În concluzie:

  • Nu vă certați în trafic. Nu știți cu cine o faceți. Chiar dacă ești mai bazat… îi dai una, cade, moare. Vrei asta?;
  • Am văzut că pe anumite grupuri de motocicliști de pe Facebook este glorificată fapta confratelui. Motocicliștii care tolerează astfel de specimene printre ei sunt complici. Oricum motocicliștii își tolerează multe…;
  • Știu că nu face subiectul, dar trotinetiștii sunt într-un vid legislativ. Am înțeles că oricine se poate urca pe jucăriile alea rapide. Poate se discută și despre asta (evident nu în nota în care să fie învinovățită victima de mai sus).

10 răspunsuri

  1. Cel mai bine e sa ignori, dar lipsa de educatie si dorinta de afirmare a multor posesori de permis de conducere, face acest lucru imposibil de cele mai multe ori. Am sa te aburesc si eu cu doua intamplari scurte petrecute de-a lungul ‘carierei’ mele de taximetrist in UK:
    1. Fiind cu iubita in masina, si avand o discutie mai aprinsa, la un moment dat apare in fata mea unul cu un Peugeot vechi de vreo 20 de ani care conduce ca un idiot, depasind orice, franand brusc in fata mea, fara motiv. La un moment dat se pune verde iar omul fiind cu capul in telefon uita sa plece, reactia mea de ghiolban, nervos fiind, a fost sa il claxonez si sa ii zic cateva, la care el imi prezinta degetul mijlociu: circul incepe si incepe un concurs la modul: „hai sa vedem care e mai prost si sicaneaza mai riscant”, apoi il invit la „dans” pe marginea drumului, la care el imi prezinta „rozeta/boxing-ul” (sau cum i-o zice acelei chestii metalice pe care ti-o pui pe pumn, cand vrei sa spargi un cap): Brusc ouțele mele au urcat pana in stomac, si pana in zi de azi consider ca a fost cea mai buna decizie sa ma intorc la masina, cu riscul de a parea un papa-lapte, dar avand toti dinti in gura!

    2. Alt exemplar de tipul „indian/paki BMW owner” cu inca vreo trei flacai in masina, intr-o noapte tarziu, greseste de vreo 3 ori incadrarea pe banda obligandu-ma tot de atatea ori sa evit un contact. La urmatorul semafor, reactionez cam ca si 90% din soferii din Romania si incep țiganiada, la care reactia lui a fost de nepretuit: asculta ceea ce ii ziceam, iar dupa fiecare fraza, omul imi trimitea o „bezea” 😘 fara sa imi raspunda agresiv in vreun fel. M-a enervat la culme pe moment, dar 5 minute mai tarziu, am realizat penibilul situatiei in care ma pusesem si ma amuzam copios de unul singur.
    Am decis ca data viitoare sa reactionez exact ca si indianul respectiv! 🙂

  2. Nu știu de voi dar eu n-am văzut trotinist în București care să respecte regulile de circulație. (Mers pe contrasens, pe interzis, băgat 25 km/h pe trotuar, ocupat mijlocul benzii deși ar trebui să meargă pe lângă bordură). Bă, unu nu am văzut să meargă legal. Acum sunt 2 posibilități, ori nu au permis. Ori au și profită de vidul legislativ și merg ca handicapații cu gândul: „Ăstora cu mașini le frică de mine. Dacă dau peste mine fac pârnaie” …. și de aici până la a te considera un haiduc modern cu trotinetă în loc de cal mai e doar un pas, lipsa creierului.

  3. 1. In acest caz nu exista premeditare. Premeditarea in omor presupune 3 elemente: (1) luarea deciziei de a comite fapta, (2) trecerea unui interval de timp intre luarea deciziei si momentul executarii, (3) efectuarea actelor de pregatire in acel interval de timp. Intervalul de timp trebuie sa fie suficient de lung incat faptuitorul sa aiba ragazul sa cugete la intentie (s-o fac, sa n-o fac? de ce s-o fac? de ce sa n-o fac?) si sa realizeze anumite demersuri care sa ii usureze comiterea faptei (de genul alegerii metodei de a ucide, urmaririi victimei pentru a culege informatii despre ea, alegerii momentului in care va savarsi fapta). Motociclistul a fost impulsiv, nu a stat deloc pe ganduri, a luat decizia sa se razbune cu proxima ocazie (inteleg ca cei doi se ciondanisera la intersectia precedenta). Mai mult, daca ar fi existat premeditare, nu ar fi aruncat in victima cu propria casca, pe care o avea la indemana (faptul ca si-a dat jos casca pentru a o arunca spre victima denota clar intentia spontana).

    2. In acest caz se va retine o stare de provocare, ceea ce va conduce la scaderea limitelor de pedeapsa cu o treime. Motociclistul a actionat la nervi. E clar ca situatia din trafic (conflictul cu victima) l-a impins spre un asemenea gest. In penal, provocarea este o circumstanta atenuanta. Daca victima isi provoaca agresorul (de exemplu, il jigneste sau il loveste) inainte ca el sa faca ceva, iar acesta reactioneaza prin comiterea infractiunii, legiuitorul a inteles sa nu absolve de vina pe faptuitor dar sa si recunoasca faptul ca victima are partea sa de vina. Din cate stim pana acum, cel de pe trotineta l-a lovit pe motociclist.
    3. Motociclistul va fi condamnat la inchisoare cu executare pentru comiterea omorului cu intentie indirecta. Spre deosebire de intentia directa, unde efectiv urmaresti suprimarea vietii cuiva, intentia indirecta se caracterizeaza prin aceea ca exista, de fapt, 2 urmari – prima e cea urmarita (aplicarea unei corectii fizice, in scop vindicativ pt ceea ce se petrecuse inainte), iar a doua este cea acceptata (motociclistul a acceptat posibilitatea ca, prin actul lui, victima sa se dezechilibreze si, in conditiile unui trafic destul de aglomerat, sa isi gaseasca sfarsitul sub rotile unui vehicul). Avand in vedere ca motociclistul era deja trimis in judecata pentru provocarea unui alt accident in care un biciclist si-a pierdut viata si ca faptuitorul este instructor de conducere defensiva, acesta cunostea foarte bine riscurile si implicatiile gestului lui si, cu toate acestea, a comis fapta, acceptand posibilitatea provocarii mortii victimei.
    4. Limitele de pedeapsa pentru omor (10…20 ani inchisoare) sunt reduse prin efectul provocarii (6 ani si 8 luni ….13 ani si 4 luni).

    1. Provocarea aia e cu semnul întrebării. Acum orice contra poți sa o dai ca provocare. Cam ușor reduci sentințe, ala mai are o crima la activ cu motorul, și acolo a fost provocat? Al dracu ușor de provocat e, foarte sensibil băiatul. Premeditarea este ca l-a așteptat pregătit cu casca, nu îi trebuiau 2 zile de gândire ca să fie premeditat. Ce scrii tu acolo este wishful thinking

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Texte pe mail: