Axa București – Thal – Islamabad – Gaya…

O să fie vreo 2070. O să am vreo 81 de ani și cel puțin încă 20-30 de trăit pentru că am fost cuminte, am luat cătină pe stomacul gol în fiecare dimineață, am mâncat doar guacamole de țară și am mers în fiecare zi cel puțin 10.000 de pași în Metaverse.

S-au adeverit previziunile din 2023. 

În București e și mai cald. În toată țara e mai cald. Nici măcar nu e mai cald, e pur și simplu altă climă. Am trecut de la temperat-continental la o climă semi-aridă. Adică e semideșert. Stepă. O lună pe an sunt temperaturi sub 0 grade. În rest e cald și uscat. De Crăciun copiii împodobesc ovăzul că-n stepă copacii sunt rara avis. De ignat se taie dropia și de Paște fiecare român are pe masă o pulpă de antilopă, așa cum e tradițional și creștinește.

Fiind 2070 cel puțin 68 de zile pe an sunt temperaturi de peste 35^oC în București. Plouă mai puțin. 

Așa cum știm de la școală, din laboratorul de fizică, broasca fierbe liniștită-n oală și totul e cum era în 2023 în Thal, Pakistan. 

În Thal, Pakistan, 2070 înseamnă că oamenii fierb mult mai des la temperaturi de peste 35^oC. Dacă erau obișnuiți cu 81 de zile, acum au 174. Pe an.

În 2023 Pakistanul avea o populație de 240 de milioane de oameni. Locul 5, mult peste țări ca Rusia, Japonia, Turcia sau Tuvalu.

Vremea în Islamabad, capitala pakistaneză, s-a schimbat și ea. E mai degrabă ca-n Gaya, India. Unde în Gaya nu mai e ca-n 2032, s-a ajuns de la 90 de zile caniculare pe an la 213. Și schimbările climatice sunt atât de mari încât specialiștii din 2032 nici nu știau la ce să se raporteze că pe vremea lor nu mai exista un alt exemplu și precedent în materie de temperaturi, precipitații și cum vor afecta ele viața locuitorilor.

Ce înseamnă toate cele de mai sus?

În 2023 toată bucata aia de pământ care în 2070 o să se confrunte cu o climă cum n-a mai existat înseamnă vreo 740 de milioane de oameni. Mulți dintre aceia vor pleca de acolo. Oricât de rezistenți și atașați sunt de casa strămoșească tot nu-ți mai vine să stai cu părinții dacă te bate soarele-n ogor de 2-3 ori mai mult pe an, nu mai crește nimic, totul se inundă când îți e lumea mai dragă, ori cine știe ce alt haos climatic.

1% dacă pleacă din toți ăștia și tot e ceva. 7,4 milioane de oameni. Aproape jumătate din cât estimează Eurostat că o să mai fie populație în România lui 2070. Conform datelor din 2015, undeva la 17% din totalul populației născute în România trăia în afara țării. Și ăia n-au plecat de climă. Faceți voi un calcul ce înseamnă 17% din 740.000.000.

Și dacă statul român n-o să mai fie cel mai puternic contraceptiv și populația locală o să rămână pe la 18-20 de milioane (poate se întorc și din cei plecați în Vest), tot o să fie un val de emigranți către Europa. Evident că mulți vor vrea „Vestul Decadent” (cum îl mai consideră unii consăteni), dar multe țări vestice vor respinge o parte din emigranți. Probabil vor păstra ce au nevoie (că știu s-o facă). Clima o să împingă atât de mulți oameni în afara unora dintre cele mai populate zone ale planetei încât Schengen o să fie ultima problemă a austriecilor. Pur și simplu or să vină foarte mulți oameni, culturi diferite, religii diferite. Totul într-o perioadă scurtă de timp (numa’ mâine nu-i 2070).

Din ce citesc și urmăresc nu văd să fie vreo strategie „România 2070”. Nu se discută de vreo schimbare climatică, nimic. De exemplu, bucureștenii surprinși de faptul că orașul devine Veneția când dă o răpăială nu-și pun problema că țevăraia trebuie schimbată și orașul trebuie iar săpat și regândit. Canalizarea în tot orașul trebuie adaptată la viitorul care e acum, ăla al ploilor torențiale care inundă instant. Nici nu vreau să-mi imaginez frigiderul primarului care ar spune „trebuie să băgăm orașul în șantier dacă îl mai vrem locuibil în 2070”.

Apoi, emigranții.

Creștinește vorbind: trebuie să facem loc pentru ei. Și pe ei să-i integrăm, nu s-o mimăm ca-n cazul minorităților locale. De pe acum trebuie să ne antrenăm mușchiul empatiei și toleranței, să învățăm să nu-i ghetoizăm în „cartierele lor”, să fim deschiși la sărbătorile lor, limba lor, mâncarea lor. Așa e frumos, unii dintre cei care încă n-au plecat încă spre Europa ne cos cârpele pe care le cumpărăm la suprapreț din mall-uri. Au 7-8-9 ani și nici nu știu că-s așa legați de Europa, dar poți să le simți mânuțele când pui un tricou de mall pe tine. 

Ce vreau să spun e că 2070 e după colț și, de fapt, e o dată generică. Schimbarea climatică împinge deja oamenii spre mai bine (ori spre trăibil). Dacă nu există o strategie pentru viitorul ăsta cald și înghesuit o să le fie foarte greu copiilor și nepoților (pentru care ne batem cu pumnii-n piept). Nu mai zic de noi, la pensie, când o să ne plimbăm toți 10 milioane de bucureșteni (2 milioane din București, 8 din Ilfov) prin singurul parc (Pecineaga) și o să ne plângem că nimic nu merge.

Zic să fim prevăzători și să ne facem mâna pe băieții de la Glovo/Tazz. Cum așternem pentru ei o să doarmă mai bine toată lumea în 2070. 

În fotografie avem Thal 2023. Sau București 2070 (varianta fără strategie).