Aferim, 12 Angry Men și cât de departe suntem de „prezentul” tolerant

Frumusețea unor filme e că le revezi cu alți ochi după ce ai citit anumite cărți, ori urmărit alte pelicule. Recent am citit „De-a dreptul și literatura” (Raluca Bercea) și asta mi-a făcut o uriașă poftă de cărți și filme cu subiecte juridice.

În decurs de câteva zile am consumat cu foame cartea „Să nu ucizi o pasăre cântătoare” și două filme pe care acum mulți ani n-am fost capabil să le înțeleg cu totul: „12 angry men”/„12 oameni furioși” și „Inherit the wind”/„Procesul maimuțelor”.

M-am uitat la data apariției celor de mai sus și apoi am comparat cu primele filme românești care au început să trateze problema rasismului. Diferența de timp e scuzabilă, dar evidentă (și tristă). Și se vede și în mentalul colectiv.

Filmul „Aferim” a apărut în 2014, sau 1957 dacă eram pe același fus orar cu americanii (anul apariției „12 angry men”).

În ultima perioadă rasismul românilor a explodat, pe fondul unor nasoale făcute de câțiva romi. Am putea lua în calcul și frustrările unor români care caută cu înverșunare „vinovați” palpabili, dar despre asta nu se vorbește.

Rasismul se vede și în reacția față de manele, asociate 100% cu etnicii (ele sunt considerate vinovate pentru incultura românilor și când ceva e „manelizat” e inevitabil de rău).

Gelu Duminică și alți reprezentanți ai comunității rome s-au chinuit să dea niște explicații dar de cele mai multe ori cuvintele s-au lovit de un zid de prejudecăți.

Da, trebuie să păstrăm raporturile (asta pentru că unii vor vrea să le sublinieze cu nerv).

Nu suntem chiar în punctul ăla al istoriei, romii nu merg în spatele autobuzelor, nu au toalete separate și magazinele lor, dar dacă ne uităm în hăul internetului (unde oamenii sunt sinceri și se simt protejați de anonimat) o să vedem că mentalitatea e pur segregaționistă. Discursul de tipul „romii au criminalitatea în sânge” n-a dispărut nici în 2020.

Ce e de făcut?

Timpul le va rezolva pe toate. Și da, chiar suntem în urmă. Normele internaționale ne fac brânci în lumea civilizată (fiind forțați să sărim anumite etape mentale), motiv pentru care frustrarea crește în anumite medii și ajungem la replici precum „dacă-i plac așa mult să-i primească ei”.

Filme precum „Aferim” (sau mai recentul „Îmi este indiferent dacă intrăm în istorie ca barbari”) sunt mană cerească și dacă le-ar vedea mai mulți oameni, împreună cu o lectură aprofundată despre rasism și discriminare, n-am mai sta blocați în pseudoștiință și prejudecăți.

În școlile românești nu știu dacă se citește ceva despre rasism. Când să faci asta printre atâtea cărți despre țărani și durerile lor.

Gelu Duminică și alții ca el enervează pentru că (așa cum gândeau și albii rasiști americani din anii lor de glorie) țin partea „celor ca ei”. Abia când alți albi „încalță și ceilalți papuci” se face mai multă lumină.

Motiv pentru care filmele sunt fix ce trebuie. Doar că, din păcate, masele vor să vadă producții cinematografice cu umor îndoielnic, miștocăreală și vedete (care altfel pe social-media sunt foarte serioase când vine vorba de probleme sociale). Bine, nici „12 angry men” n-a rupt la apariție. Putem să ne batem pe spate cu această asemănare.

De ce am tot bătut monedă pe filmul „12 oameni furioși”?

Pentru că așa cum spunem cu mândrie că I.L.Caragiale este fenomenal de contemporan așa este și filmul ăsta. Pe parcursul filmului american din 1957 vom vedea 12 personaje atât de bine conturate încât ar putea la fel de bine să fie 12 români teleportați din 2020 într-o sală de judecată din America de acum zeci de ani.

O să-l vedeți clar ca lumina zilei pe parvenitul îmbogățit și miștocar, pe șantieristul modest dar cu convingeri solide, pe bătrânul suspicios, publicitarul hipster (ăsta-i atemporal), părintele frustrate pe tânăra generație și mulți alții din autobuzele și blocurile românești. Sunt acolo, doar că vorbesc în engleză și despre un „negru”, nu un „țigan”.

Oricum, dacă istoria s-ar scrie așa mimetic (pe axa SUA-România) prin 2070 o să avem primul președinte rom și o să fie chiar ok.

4 Responses

  1. Mie mi se pare că nici din partea rromilor nu există o dorință de a se integra și de a fi văzuți altfel.Părerea mea.

    1. Din total rromi, peste 90% nu sunt ce trebuie. Cata vreme se va menține procentul? Câta vreme se va încerca educarea rromului minor. De ce? Pentru ca va ajunge ( in cazul in care a fost convins sa meargă la SCOALA) tot acasă. Acolo va primi conform tradiției: tupeu, violenta, hoție, etc. Dacă prin vreo minune se ca reuși educarea rromului major, atunci se va mai putea schimba ceva. Acasă se consolidează, se corectează și se schimba comportamente. In bine sau in rău.

  2. 12 Angry Men e cu usurinta un 10/10 pentru mine, true masterpiece, a fost primul film la care am stat majoritar in picioare, plimbandu-ma in stanga si in dreapta prin fata ecranului de surescitare. Recent am vazut si „Imi este indiferent daca intram in istorie ca barbari” si inteleg la ce te referi. Pana la urma oamenii aplaudau evreii trimisi la moarte de catre compatrioti, nu stiu cat de curand ne-am putea astepta sa se uite la romi cu o minte deschisa. Afefim! il aveam de mai mult timp pe watchlist, dar de Inherit the Wind nu stiam. Thanks for the tip!

  3. George, in ”12 angry men” tanarul inculpat nu e negru. E fie italian, fie mexican, dar negru nu e. Iar discutia in film nu este despre rasism, ci despre dispretul pe care societatea il manifesta fata de oamenii care traiesc in mahala, in ghetou, in mizerie materiala si morala. E un alt tip de bigotism, dar cred ca e mai apropiat de atitudinea romanilor fata de rromi decat de rasism.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Texte pe mail: