De anul viitor programa școlară are o nouă „materie”: fotbalul.
Conform Digi, Victor Ponta a anunțat că vrea ca elevii să joace mai mult fotbal. La prima vedere pare o idee bună: face lumea sport, luptăm cu obezitatea și îi învățăm despre muncă, pasiune și performanță (că avem). Dar stau și mă întreb „de ce fotbal?”. De ce nu șah, așa cum se discutase acum 4-5 luni, ori tenis, ori baschet, ori țintar. De ce fotbal? De ce se acordă atâta atenție unui sport la fel de nedrept ca majoritatea sporturilor, corupt precum politica și de cele mai multe ori lipsit de fair-play si toleranță. Poate mă înșel și Ponta vrea să schimbe mentalitatea viitorilor fotbaliști din România, dar atitudinea din fotbalul britanic sau iberic nu se-nvață în școală și poate nici pe maidan. E ceva „genetic”, indus, precum disciplina nemțească și lenea românească.
Ce te faci dacă ai elevi ce nu vor fotbal? Faci cerere? O altă bătaie de cap.
Cine-ți predă? Vine Claudiu Răducanu direct din bloc notes să-ți învețe plodul cum să abordeze un meci cu Liverpool și cum să fie golgheter?
Răducioiu e pe „limbă străină” fotbalistică și-ți demonstrează că în trei luni de Serie A poți uita… como se dice… ăăă… limba romana?
Hagi trebuie clar să-ți fie profesor. Te poate învăța orice, doar e Regele la fotbal și la baloane care dacă sunt rotunde atunci șut.
Aș putea fabula mult despre de ce e amuzantă inițiativa lui Ponta, dar văd partea plină a paharului. Premierul a vrut fotbal în școli pentru că-i place fotbalul. Bine că nu-i fan curling că altfel antrenam mii de copii pentru Antena 3.
