… și-am mai gândit una alta despre stand up, din experiență și ce am mai prins de la alții. Primele două capitole sunt aici (cap. I) și aici (cap. II).
– E o meserie sinceră. Știi momentele alea când stai la birou și-ți spui „bă, dacă aș avea și eu șansa lui Cheloo să arăt că știu rap sigur aș rupe”. Apoi ai șansa, o ratezi și începi să dai vina pe Univers, divinități și dujmani. Așa-i și-n stand up, doar că aici poți să-ți joci șansa pe barba ta fără să le pese celorlalți că exiști. Da, sunt șanse să demonstrezi că ești bun, dar nimeni n-ar da cu piciorul unui talent (care aduce bani în buzunarele colaboratorilor) pentru orgoliu. Așa că bagă-ți victimizările unde vrei tu și înțelege că dacă publicul nu te place și nu râde nu înseamnă că ești neapărat bun pentru asta, dar „sunt oamenii proști”. Atunci îndură până îți găsești publicul tău, câte 2-3 prin Suceava, 2-3 prin Timișoara, 2-3 București și-n 10 ani de show-uri umpli un bar cu 80 de fani care te vor pe tine. Și chiar dacă nu te place X comediant asta tot nu-i un motiv pentru care să nu evoluezi. E posibil să nu te placă nici colegii la birou, poate chiar șeful, dar dacă ești bun… Vezi de treaba ta și trage mai mult de tine.
– Banii. Din stand up se trăiește bine dacă ești bun. Ori te zbați. Și mai bine dacă-s ambele. Mi-a fost confirmată teoria asta și încă-i valabilă. Nu, nu-mi spune „uite-l pe Y cât este de slab, are show-uri și bani” pentru că mai mult ca sigur Y crede în el, se zbate, scrie (bine-prost, scrie) și nu-și ocupă karma cu energii negative. Când ești prea ocupat să muncești n-ai timp să critici. Și banii vin greu în domeniul ăsta. Mai ales stabilitatea aia financiară. Cred că există două feluri de evoluție financiară în stand up:
1. încet și sigur – ca la orice alt loc de muncă. Începi de jos, crești, uneori mai pierzi puțin teren, dar în principal tot crești până te stabilizezi la o sumă și acolo rămâi mult timp până la următoarea mică fluctuație pe + sau -.
2. bum, cădere, bum, cădere… – genul ăsta de instabilitate e prezentă în cazul în care nu ești constant. Faci ceva viral, crește remunerația. Apoi te plafonezi, scade mult și ești acoperit de cei care vin din spate și competiția directă. Apoi iar ai un bum, iar crești, dar te plafonezi și te așezi liniștit sub umbra bum-ului și dispari iar…
Dar mai important decât orice e să muncești. Chiar să nu te gândești neapărat la bani, că altfel o să ajungi într-un hău emoțional și când n-o să ai de nici unele o să-ți vină să te lași. D-aia sunt atât de autentice poveștile alea spuse de comedianți cu dormitul prin mașini, gări, mâncat de pateu cu pâine, etc.
Personal cred că stimabilul de mai jos e comediantul român cu cei mai mulți kilometri conduși, ca exemplu de muncă = rezultat:
– Comedianții să se anunțe între ei când sesizează o problemă cu materialul. S-au scris miliarde de glume despre masturbare, sex, femei, misoginism, mașini, masturbare, prietena, fosta prietena, Dumnezeu, masturbare, despărțiri, cocalari, țigani, unguri, femeile la volan și masturbare încât e și greu să nu faci o glumă asemănătoare. Ăsta-i momentul când e frumos să-i spui colegului comediant că ai mai auzit gluma aia. E important și tonul pe care-l folosești ca să nu creadă respectivul că-i acuzat de furt (poate a furat, dar includem prezumția de nevinovăție). Din momentul în care a aflat că gluma asta există de ceva timp e treaba lui cum reacționează. Dacă-și asumă bine, dacă nu, bravo! Ai ajutat. După primele luni de stand up mi-a spus Teo că în material am o poantă care-i cam banc. N-am știut, mi-a părut rău, am renunțat la glumă. Simplu. Acum câteva zile am avut o discuție cu un coleg comediant și din auzite toți îmi spuneau că fură glume și că-l imită pe X-ulescu. Fiind un altfel de context a trebuit să-i atrag atenția colegului că-n târg se vorbește de el și materialul lui. Eu nu-l văzusem live decât vreo 5 minute și ce e pe Youtube nu-i concludent. Omul mi-a spus că nu-i adevărat, că și de la el se fură, că-și scrie materialul ș.a.m.d. Până la urmă, m-am gândit eu după discuție, nu putea să-i spună cine l-a văzut că fură material după ce se dădea jos de pe scenă?
– Spuneți unde-s cluburi/patroni groaznici. Cu ajutorul colegului Gabi Pop avem toți un grup pe Facebook unde se postează show-urile viitoare ale tuturor comedianților (dă join dacă vrei să știi mereu cine vine-n orașul tău). Dacă ați fost în Bla Club (nume fictiv) în Bla City și ați luat țeapă e bine/frumos/decent să spuneți! Recent eram în situația de a mă duce până la Mère de Diable, noroc de un coleg pus pe împărtățit experiențe.
– „Aduci public?”. Probabil ai auzit asta de la patroni. Răspunsul meu e simplu: „tu aduci clienți? Că dacă aveam eu autocare de fani după mine nu te sunam eu pe tine să vin în localul tău, ci era taman invers”. Numai la Andre Rieu n-a fost nevoie de promovare, dar de un afiș poate orice patron care are adaos de 300% la băuturi, ca să nu mai spun de anunțuri pe Facebook, event-uri, etc. Comediantul poate da invite-uri, să posteze un anunț, dar dacă vezi pe termen lung (ceea ce antreprenorii-n România văd mai rar), prin show de stand up îți vine clientelă pe care tu o poți fideliza. Cum îți sună asta? Asta sună a bizniss.
– Afișele. Fiecare-și face afișul după cum îl taie capul. Personal, cel mai frumos afiș de stand up pe care l-am văzut a fost unul pentru un show cu Victor Drăgan în care-i apărea doar numele și câteva date. Fără poză, fără nimic. Era sauvage. Unii vor cu poză, alții cu scris, etc. Patronii le fac așa cum consideră ei că vor atrage. Ce mi se pare șocant e că la mulți ani după destrămarea celebrei trupe Deko încă mai e folosit logo-ul clubului ca „momeală” pentru public. Și fază tare, nu-i folosit de cei în măsură (care acum activează prin 99, Deko, Racing sau alte cluburi) ci de oricine. Practic oricine a urcat vreodată 5-10 minute-n Deko își va pune pe afișele din țară sigla Deko. Ori în descrierea pe care o folosesc să momească patronii. Și apoi patronii pun descrierea la event și tu te-ntrebi „când a fost ăsta REZIDENT în Deko?”. „Să vadă proștii ăia de la țară că eu sunt vedetă”. E mai mult decât jenant. E stupid. Deja tot românul știe cine a fost în trupa Deko. Nu poți să vii tu, Anonimul, să te pretinzi vedetă agățând o siglă pe afiș. Serios, ține de…. Mai trebuie să spun ceva despre asta?
… Să vedem ce mai apare…
