Ieri citeam un text despre criza unor femei de 40+, cum ajung unele să se tragă-n plastic, să-și găsească vreun toyboy, ori s-o flendure prin cluburi în căutarea tinereții pierdute agățând puberi. Acum, înainte să mă acuze vreuna că-s misogin și vreau ca femeile de 40+ să stea la cratiță și mileuri, să știți că n-am o problemă cu doamnele care vor să se distreze, alea care vor să experimenteze pokemoni tineri, ori cele care se simt tinere-n spirit și smintiri. Bravo lor! Să le prindă 100 de ani la festivaluri, în noroi, pogo și ce mai vor ele.
Dar sunt unele care nu-și dau seama că oricât fond de ten ar pune, oricât roz ar purta, oricât de înalt e tocul, tot 45/50/60 de ani au. Și pur și simplu nu dă bine să arăți ca o păpușă Barbie tencuită, fistichie, reșapată.
„Și ce vrei Bonea? Să le condamnăm la maro și capod pe toate?”. Păcatele mele, nici pomeneală. Ba chiar apreciez o doamnă care se îmbracă în culori. E o prezență proaspătă. O jignire adusă buletinului. Dar să nu punem egal între curajul vestimentar, atitudinea tinerească și disperarea vârstei, fusta scurtă și roz care dezgolește craci zbârciți (că asta-i viața) și decolteuri care se termină la glezne.
Pentru că o pițipoancă bătrână se chinuie de n ori mai mult să fie sexy în comparație cu aia tânără. Piți-Puștoaica e avantajată de vârstă și de faptul că toate stau locului: sânii nu-i pică-n papuci, pielea nu arată ca o prelată și îi ajung doar 5 straturi de fard, nu 50.
Acum ceva timp aveam drum dimineața pe la rondul de la Alba Iulia. Și acolo e o bancă. În fiecare dimineață la 8:30, în fața băncii, ieșeau angajatele la o țigară. Una singură se remarca. Zilnic. O doamnă trecută prin viață și războaiele dacice, dar îmbrăcată ca-n basme. Ziceai că-i o Elsa din Frozen, dar varianta porno, bătrână, decoltată, încorsetată, boită, pe tocuri înalte. Într-o dimineață am mijit și un ciorap plasă pe picioarele ei. Ce să mai, era ceea ce mi-au zis mie niște prieteni că au văzut pe niște site-uri de care n-am auzit, în niște filme de care nu știu, o GILFă.
Și prin locurile pe unde am mai lucrat am mai dat de astfel de domnișoare.
De fapt, când mă gândesc la pițipoance bătrâne-mi vine-n minte una singură, o veșnică adolescentă „naivă și gingașă” care și-a pierdut inocența în aceeași perioadă în care și-a pierdut și Mihai Viteazul capul. Cu toate astea, ea nu renunță nici azi la rozul excesiv, atitudinea de prințesică și disperarea după atenție precum o fătucă de 15 ani care simte că nu mai e Cea Mai Cool Boboacă.
3 răspunsuri
Nici nu iti poti inchipui cam in ce hal nu suport eu femeile care refuza sa-si accepte virsta si o ard ca la dooj de ani prin cluburi de parca nu tot aproape dubla le-ar fi virsta reala. Tinerii din cluburi cred ca la 35 de ani esti deja de geriartrie, asa ca se uita la astea ca la niste disperate de le lipseste…iar ele cred ca cred ca pustii le admira. Aim a bităr old bici, ai nău.
Tinerii ăia din cluburi, care cred ca la 35 de ani esti deja de geriartrie, ar face orice peste 10-15 ani să pună mâna pe ceva la care cu ani în urmă nici nu s-au uitat.
Dar asta e viața…
Dacă matale ai scris textul de mai sus la vârsta senectuții, e ok. Dacă ai sub 30, l-ai scris degeaba…
Cluburile sunt numai pentru femei sub 20? Sub 30? Serios? Cine zice?
George a facut diferenta de tipologii in textul sau. Tu te exprimi cu „femeile care o ard in cluburi” ..si esti femeie…si probabil, momentan, tânara. Nașpa!