Puține lucruri enervează și demontează o cauză precum o face dubla măsură.
De câte ori se poartă vreo luptă, indiferent de front, apare cineva care (îndreptățit?!) atrage atenția că în altă situație bătălia s-a dat altfel pentru că ostașul cauzei a avut cândva un alt interes. S-a strigat „dublu standard” în (poate) 99,4% din momentele istorice importante. Uneori îndreptățit, alteori fără timp investit pentru a se explica rațional de ce acum X, când altcândva Y. Bineînțeles, uneori e greu de înțeles chiar și cu toate informațiile pe masă.
Din multitudinea de fronturi despre care am putea discuta despre dubla măsură mi-am propus să vorbesc astăzi doar despre păcănele. Jocuri de noroc. Pariuri.
Există și aici o dublă măsură (ba chiar mai multe), dar cea mai interesantă mi se pare cea a oamenilor care lucrează în/pentru industrie și înțeleg ce face această lume consumatorilor ei. Sunt oameni care știu mecanismele prin care jocurile de noroc se agață de victime, cum se creează dependența, cum se crește o nouă audiență. Nu-s străini de lobby-ul politic, poate au cunoștințe și despre faptul că „interlopeala” care protejează tot acest mecanism e unsă cu toate și cele mai bune creme. Vorbim de oameni care nu arată precum în stereotipuri când ne imaginăm un interlop. E lumea bună.
Rotițele din lumea jocurilor de noroc, de la ultimul până la primul angajat, au dorințe comune: o țară mai sigură, prosperă, cu oameni sănătoși la trup și minte, străzi curate precum văd prin vacanțe, oameni fericiți ș.a.m.d.. Dar ceva nu se leagă cu realitatea la care contribuie (producând probabil o reală stare de disconfort cu sinele, manifestată probabil prin 1. hedonism exacerbat/ 2. voluntariat exaltat/ 3. plictis catatonic). Dar aș vrea să vin în întâmpinarea whatabout-iștilor și să spun că în aceeași cursă, dar la altă căruță, trag și oameni care lucrează pentru tutun, alcool, poluare etc.. De aceeași bipolaritate socială suferă multă lume: de la marketing managerul vreunei firme de tutun până la angajatul feminist al Deliei Matache care uită că artista+soțul=buba imobiliară (și multe altele pentru care aștept # la momentul potrivit – dacă o să vină vreodată).
E un fenomen uriaș (global) prin care oamenii sunt învățați că pentru un bine comun trebuie să existe și o suferință comună. Ori, dacă ce am spus mai devreme sună prea flower-power, pentru bucuria unora trebuie să sufere alții, mantră îmbrățișată cu multă lejeritate de cei care nu sunt în tabăra suferinzilor. Ba chiar devin foarte apostolici în a propovădui normalitatea unei lumi care pentru „un bine comun” e nevoie de o suferință teribilă la o distanță fizică/mentală de ei (vezi „The ones who walk away from Omelas” de Ursula K. Le Guin). Filosofie personală care e cu atât mai tragi-comică cu cât posesorul ei flutură intens o identitate creștină/spiritualitate modernă, perorând despre „binele tuturor”, „să fie pace”, „să ne înțelegem ca oamenii”, „să nu mai sufere nimeni”, „să fie bine ca să nu fie rău”.
Nu mi-am propus să fac o (incompletă și amatoricească) ședință terapeutică celor care trăiesc la granița celor două lumi: una mama la salariu și confort material, alta pofta inimii și a unei lumi drepte și frumoase. Cred că oamenii care trăiesc din pariuri știu singuri ce implică banii pe care îi primesc, așa cum și cei din industria tutunului știu că banii lor vin atâta timp cât oamenii sunt tentați să cancer (și lista poate continua). Sunt conștient că toți avem bube-n cap, e doar interesant cum le tratăm, ori mascăm.
Mai degrabă aș vrea să spun că realitatea este următoarea: pariurile distrug vieți, iar viețile distruse afectează familii, care familii destabilizează comunități. Înseamnă că industriile care trăiesc din nasolul altora sunt instituții de terorism simbolic.
Conform DEX, Terorism = Totalitatea actelor intenționate de violență comise de un grup sau de o organizație pentru a provoca o teamă generalizată și pentru atingerea unor scopuri politice.
A manipula oamenii este un act de violență intenționată. Este o violență psihică și emoțională, o exploatare a unor slăbiciuni care nici măcar nu au legătură cu voința individului. Teama indusă de lumea jocurilor de noroc este teama de sărăcie, insucces, teama de lipsa norocului. Teama de a nu încerca varianta simplă de câștig. Iar scopul politic e și el evident – controlarea unei categorii socio-economice conform interesului financiar.
Acestea fiind zise, e foarte posibil să fim vecini, rude, prieteni cu teroriști simbolici. Ori să fim chiar noi unii dintre cei care plantează bombe murdare care destabilizează țara la care, paradoxal, visează și teroriștii simbolici. E foarte posibil ca fiecare gheretă de pariuri deschisă să fie un act terorist, ca fiecare reclamă rulată, ca fiecare vedetă implicată. Terorismul simbolic nu omoară pe loc, ci în timp, iar în schimbul gloriei spirituale primește glorie financiară.
Rămâne să ne dăm seama dacă teroriștii simbolici sunt idioți utili, victime ale unor alte manipulări („dacă n-o fac eu o face altul”, „ce altceva să muncesc” ș.a.m.d.), ori pur și simplu socio-criminali care nu sunt cu nimic mai diferiți de cei pe care îi acuză că le strică lumea frumoasă la care „muncesc”.
Cred și înțeleg că ne e foarte greu să ne imaginăm lumea fără aceste acte de terorism simbolic. Pentru unii acest termen înseamnă „job”, „salariu”, „bani”. Dar în câțiva ani o mână de țări (2-3-5-10) vor combate tot mai multe astfel de acte deviante îndreptate asupra propriei populații de către o parte a propriei populații. Rămâne să vedem dacă ne place cum trăiesc ei și dacă suntem pregătiți să-i imităm.
Un răspuns
Eu personal niciodata nu am dat bani la jocuri de noroc. Nu m-or atras deloc. Am jucat din cand in cand la pariuri. Imi placea, daca pariam pe un meci in care nu tineam cu nici o echipa, meciul mi se parea mai interesant, il simpteam mai intens. Dar pariam rar si oricum pe sume mici, nu ma suparam daca pierdeam. Nu am mai pariat cred ca de vreo 10 ani, dar nu din vreo cauza morala, pur si simplu nu mai aveam chef. Dar pe viitor nu exclud sa pariez din nou.
Chiar daca mie nu imi plac jocurile de noroc, nu sunt deranjat de ele, nu sunt indignat de existenta lor. Nu tot ce nu imi place mie trebuie sa fie interzis. Una peste alta eu ca om liberal/libertin nu vreau ca statul sa interzica mai multe lucruri decat sunt deja interzice. Eu zic ca codul penal este destul de stufos, are vreo 700 de pagini. Sunt destule lucruri care sunt interzise si care daca le incalci constituie contraventii sau dosar penal. Acuma eu NU sunt anarhist si nu am citit codul penal dar probabil daca l-as citi as fii de acord cu majoritatea legilor si pedepselor din el. DA, avem nevoie de LEGI si de PEDEPSE in cazul incalcarii lor. Dar eu zic ca (in principiu) sunt destule cate exista, nu ar trebuie statul sa ne puna mai multe restrictii noua cetatenilor. Si DA stiu ca jocurile de noroc pot crea dependenta, am un var care are problema asta de ani buni. Dar la fel ca in cazul altor lucruri care pot crea dependenta de la alcool la pornografie, social media sau chiar internetul in sine, nu inseamna ca trebuie interzis.
Si eu personal am multe lucruri pe care le urasc, dar nu le vreau interzise. Eu nu suport manelele dar as fii foarte indignat daca s-ar da legi pentru interzicerea/restrictionarea lor. Chiar daca sa zicem cumva ar aparea studii care sa dovedeasca ca daca asculti manele pe termen lung devii mai prost, eu tot nu as fii de acord cu restrictionarea lor in vreun fel. Chiar daca cumva as ajunge regele/dictatorul tarii nu as interzice astfel de lucruri care mie nu imi plac, pentru ca eu chiar cred in libertate, liberul arbitru si exprimare libera…da, stiu, as fii prost/penibil ca dictator…pentru ca nu as abuza deloc de putere =))))))
Un lucru pe care l-am observat e ca daca daca intrebi un om oarecare daca el cred in libertate, o sa iti raspunda raspicat:”DAAAAAAA !!!”. Dupa aceea daca il intrebi un lucru pe care l-ar interzice, o sa iti spuna imediat vreo 4-5…mda…
Alt lucru care mi se pare ciudat este ca deseori conservatorii si progresistii(care se urasc unii pe ceilalti) vor acelasi lucruri, ajung la aceeasi concluzie doar ca au motive diferite. Cateva exemple:
– Consevatorii, mai alesi cei religiosi considera jocurile de noroc „un pacat in fata lui Dumnezeu” pentru ca „face rau sufletului cand ai in cap gandul sa faci bani usor caci banul e ochiul dracului”…cu toate ca ei nu spun nimic de faptul ca biserica primeste bani de la stat si multi preoti se plimba in bolizi in loc sa doneze bani saracilor si sa traiasca o viata mai modesta. Progresistii is deranjati ca asta e „terorism simbolic” sau „asta e un fel de drept la auto-distrugere”…cu toate ca ei sunt de acord (ca si mine de altfel) cu sinuciderea asistata, care daca o luam asa este auto-distrugerea suprema.
-Conservatorii urasc pornografia ca e „desfranare”, „indecenta”, progresistii(mai ales prin feministe) sunt deranjate ca „obiectifica femeia” si „sunt facute ca sa satisfaca fanteziile masculino-toxice ale barbatilor”
– Muzica hip-hop e considerata „vulgara” si „promoveaza un comportament anti-social” de catre conservatori (cu toate ca daca sunt rapperi care au versuri nationaliste nu sunt asa deranjati). In timp ce progresistii sunt deranjati de „versuri misogine” sau care promoveaza „extrema dreapta”(dar daca au versuri marxiste nu spun nimic)
Si exemplele pot continua.
E o exagerare sa spui ca angajatii cazinourilor fac terorism simbolic. Mi se pare ca Bonea se joaca cu cuvintele, le invarte cum vrea ca sa iasa cum vrea el. Pentru ca el personal e foarte pornit impotriva jocurilor de noroc si atunci reuseste sa faca un joc de cuvinte prin care sa iasa ca jocurile de noroc sunt terorism…unii ar numi asta o „teorie a conspiratiei”… DAR STAI, ca numai cei de extrema dreapta care voteaza cu Simion, Georgescu fac teorii ale conspiratiei… progresisitii nu fac asta niciodata…siiiiigur ca nu…
Teama de saracie si insucces nu e indusa de jocurile de noroc, ea apare la unii oameni si daca ei de felul lor sunt mai prostuti de felul, unii vor vedea jocurile de noroc ca o solutie. De asemenea nu cred ca le e „teama de lipsa norocului”… ba dimpotriva cred ca ei se vad prea norocosi.
Angajatii care lucreaza in aceste domenii nu cred ca au ce sa isi reproseze chiar daca ei personal nu sunt fani ale acestor practici. Atat timp cat nu sunt anti- jocuri de noroc e ok, altfel da, am putea vorbi de impostura/ipocrizie/mustrari de constiinta. Dar daca au mentalitatea mea cand e vorba de aceasta chestiune, adica nu le place/nu sunt atrasi dar nu sunt impotriva/nu vor sa fie interzisa sunt sigur ca dorm usor la noapte. Eu nu am lucrat niciodata in acest domeniu dar nu as avea o problema de constiinta daca as lucra…nici daca ar venii varu-miu de care am vorbit mai sus la cazinoul unde as lucra…intr-un fel ar fii bine ca rar apuc sa vorbesc cu el =)))))))