Românii-s greu de mulțumit.
Strada-l vrea pe Moise Guran. Strada nu-l vrea pe Guran. Strada-l vrea pe Isărescu. Strada nu-l vrea pe Isărescu. Strada îl vrea pe Iisus. Strada nu-l vrea pe Iisus. Și uite așa ajungem la concluzia că tot Ion Rațiu e cel mai bun lider pe care-l poate avea România, din două motive: e singurul care ne-a spus că trebuie să muncim toți pentru reformare și e îndeajuns de mort încât să nu-i mai urmăm sfatul.
Strada nu vrea lideri, cu toate că s-au impus unii dintre ei și scandează într-una că strada n-are lideri, dar le place postura de purtători de portavoci. Și-s perfect de acord: strada n-are nevoie de liderii ăia. Oameni cu trecut suspicios (Claudiu Crăciun), ori isterici (Andreea Petruț). Nici pomeneală. Strada are nevoie de un lider calm, cu capul pe umeri, cu un discurs lămuritor și cu îndeajuns de multă inteligență încât să-și dea seama că dacă e ceva ce nu știe trebuie să afle, nu să presupună.
Că asta produce România acum. Păreriștii din birturi, spelunci și platouri TV au devenit protestatarii care “știu eu”, “fac eu”, “dreg eu”. Nu sunt dispuși să-nvețe ceva, ori să gândească la calm, ci se lasă mânați de nervi și energia protestului în scandări sărite și urlate. Platitudini pe cartoane și-n urale.
Și cine să-și asume rolul de premier?
Dacă apari pe sticlă și spui că-ți asumi rolul de lider dar pui oamenii la muncă și schimbare o să-ți umple toți frigiderul. România încă n-a demonstrat că vrea un lider în adevăratul sens al cuvântului, unul care să miște masele într-o transformare generală. Nu, un simplu om care să nu mai fure. Dar asta nu garantează succesul țării și prosperitate.
Liderul trebuie să fie ăla care merge în Piață și le spune protestatarilor: “mergeți prin țară și învățați poporul să nu mai voteze pe găleți. Mergeți prin țară și spuneți cât rău au făcut toți din partide. Nu stați doar aici să urlați, pentru că Țața Floarea o să vadă în voi niște descreierați, nu siguranța pensiei. Mergeți prin țară și promovați România Modernă”. Dar asta-i greu.
Acestea fiind zise, cine-și asumă să-i pună pe români la muncă?
