Recent am văzut pe Facebook fotografia de mai sus și mi-am amintit că toate pozele de felul ăsta nasc aceleași reacții: „aww”-uri, „ooo”-uri, „ce drăguț”-uri și inimioare. În Top Reacții Lacrimogene, Bătrânii romantici sunt egali cu pisicuțele și bebelușii. Dacă sunt și din România ne udăm la suflet.
Trecând apoi de momentul emoționant, nimeni nu pare să ducă gândul mai departe și să observe anormalul reacției noastre. Din păcate verdictul e trist: bătrânii din România își arată foarte rar dragostea. În public, acasă, nu contează. Rara avis.
Fă un exercițiu de memorie și încearcă să-ți aduci aminte când și dacă bunicii tăi și-au arătat afecțiune unu altuia în public, în casă. Ți-ai văzut bunicii pupându-se? Ținându-se de mână, ori într-o îmbrățișare? Câți dintre voi ați avut parte de un bunic romantic care să-și cucerească soția și după 50 de ani de căsnicie? Da ce zic eu de bunici, vedeți mai aproape, la părinți. Părinții voștri s-au pupat de față cu voi? Ori s-au mai pupat vreodată? Se țin de mână când merg la piață? Se îmbrățișează când se uită la știri, ori la telenovela turcești?
E foarte important aspectul ăsta pentru că spune foarte multe despre o nație în care bărbatul a fost furnizor și femeia casnică și fătătoare. Dacă până acum nici 100 de ani se făceau nunți aranjate (ca să nu mai vorbesc de etnicii și zonele unde încă se mai practică asta) îți dai seama cât de handicapată emotional e țara asta?
Vorbeam și aici despre nația asta născută din părinți care nu s-au iubit.
În țara în care auzi prea des „fă”, „boule”, „hoașcă bătrâni” sau „mai ai două bășini și mori boșorogule! Mi-ai mâncat tinerețea”, este evident c-o să mai spunem multe „ce dulce”-uri la pozele cu bătrânei romantici.
Sursă foto: Alina Stroe.
