Viața cu Mac

Mi-a cerut cineva într-un mesaj privat să spun cum e viața cu MacBook. Nu-s specialist, dar am următoarele lucruri de zis:

Acum câteva luni ceream sfaturi online pentru că voiam să-mi schimb laptopul (o greblă destul de nouă, scumpă și născută obosită). Printre multe păreri a apărut și boier Eduard cu una bombă la vremea aia „treci pe Mac”.

Eu sunt om simplu, din popor, am stat toată viața pe Windows și Android. De când m-a pus mama-n fața unui 486 am rămas fidel lui Bill Gates până la 31 de ani (probabil și de la cipurile pe care mi le-a pus în vaccinuri). În zilele de office am mai atins câte un Mac, dar ca-n versurile marelui Adi de la Vâlcea „E golan, e vagabond, dar n-ai ce-i face/ Tot la Windows se întoarce”.

Dar de ce?

Eu m-am considerat mereu gamer. În copilărie am pierdut câteva zeci de ore cu FIFA, Football Manager, Rise of Nation, Commandos și Desperados. Problema e că n-am fost niciodată prea bun la jocuri, dar am insistat. Ca Nicoliță: zero tehnică, dar multă ambiție (parcă așa zicea Dinu de Bănel).

În ultimii 10 ani cred că am stat cel mult 50 de ore să mă joc pe calculator. Dar am trăit mereu cu gândul că-s gamer și că dacă mi se face poftă de jocuri o să am pe ce să-mi arăt valoarea. 90% din viața laptopurilor mele s-a consumat cu Word-ul deschis, nițel PowerPoint și niscaiva programe de editat video.  

Și acum apare Eduard (pe care l-am citit, vrea să mă convertească la Apple) și-mi zice să fac schimbarea. Dar să aștept să apară Mac-ul cu M1 (ceva nebunie nouă sub capotă). Și am așteptat în timp ce m-am documentat și am întrebat în stânga-dreapta despre viața cu Mac.

Aproape toți utilizatorii de Mac mi-au zis că laptopurile Apple sunt ca Dacia 1310: țin, se strică greu, repari și mai ține câțiva ani. Îl lași și copiilor să-și facă mâna. Unii cică-și fac treaba pe Mac-uri de acum 8 ani și se mișcă foarte bine și azi. Ține și baterie.

Mulți nu trec la Mac pentru că e mai scump (nu e cazul meu pentru că eu sunt #influenkăr), dar dacă fac un calcul plecând de la cât zic oamenii că ține un Mac îmi dau seama că am cheltuit mai mulți bani în ultimii opt ani cumpărând greble cu Windows. Mai bine-mi luam cel mai scump Mac din 2013 și tot mai salvam niște bani.

Apoi a venit laptopul. Și deja s-au împlinit vreo patru luni de când îl butonez. Hai să spunem cu liniuță:

+ se mișcă senzație. Am constant 25 de tab-uri deschise în Chrome, Spotify-ul în fundal, programul de editare video (care randează podcast-ul senzațional pe care îl fac) și nici nu transpiră. Uneori mă joc și niște CS sau Football Manager în timp ce fac cele enumerate și laptopul îmi spune „atât?”;

+ bateria e incredibilă. Am ajuns și la patru zile de muncă, vizionat seriale (Seinfeld pentru curioși) și activitate online fără să-l bag în priză;

+ „Șeful păpădiilor” sună bombă pe boxele laptopului;

+ nu se încinge niciodată. S-a încălzit puțin într-o zi, dar cred că era deochiat;

-cablul de alimentare e dintr-un plastic prost și cred că dacă nu-s atent cu el o să fiu nevoit să-l schimb în cel mult 12 luni;

-ai două porturi USB C. Atât.

În concluzie…

Îmi pare rău că n-am făcut schimbarea mai devreme. Și nu știu cât mai durează până trec și la iPhone (au modelul ăla mic și finuț).

Gata, vă las! Mă bag la Solitaire.