Numele meu este anxietate și am George Bonea.

Teorema lui Dragnea și conjectura gogoșilor

Un alt text primit în cutia poștală pe care n-aveam cum să nu-l postez.

Aștept și altele.

Preambul

Spune-i cuiva faptul că un fost politolog va publica un succint model explicativ al manifestațiilor din februarie 2017 pe un site de comedie și probabil va râde de tine. Wow… asta înseamnă că mi-am atins scopul, nu ? Întrucât mă abțin să pun o “altă întrebare” retorică o să încerc acum să intru direct în pâine la fel de repede cum a intrat Florin Iordache în istoria meme-lor.

Vezi tu, omule, plec de la o premiză simplă: universul minciunii e mult mai vast decât cel al adevărului.

Imaginează-ți, spre exemplu, că ai două opțiuni electorale. În colțul albastru, politicianul onest îți spune: “Sorry, țara e în rahat, moșule ! Privatizările dezastruoase desfășurate pe vremea dlui. Ciorbea și a dlui. Năstase ne fac să nu avem o industrie proprie funcțională nici până astăzi. Și știi…mai sunt și datoriile alea externe de doar 90 de miliarde de euro. Infrastructura e praf, cercetarea la fel, iar dacă vrei servicii sociale mai bune trebuie să fii pregătit pentru o politică fiscală care va rupe în două IMM-urile. Asta e ! Nu pot să fac din rahat bici și să mulțumesc pe toată lumea ! Eu o să încercă să te salvez dar nu te aștepta la prea multe.”

 

În colțul roșu, însă, “parcurile vor fi pline de unicorni roz, România va fi prima țară din lume care va descoperi o cură pentru cancer, ajutorul de șomaj va crește la 1000 de euro și – cel mai important – guvernul va face cadou tuturor bătrânilor televizoare de 4k, reliefând astfel excepționalii jurnaliști de la Antena 3 și România TV în toată splendoarea lor monocoloră.”

Întrucât ideea de a te sinucide politic nu e tocmai benefică pentru tine și partidul tău, am o vagă bănuială că din moși-strămoși, discursul politic a virat mai aproape de varianta B decât de onestitatea brutală a variantei A. Să fiu mai articulat ? Sigur că da:

 

Oricum ai da-o adevărul are un plafon superior !

 

Nu poți să înflorești adevărul nici în sus, nici în jos. Adevărul e adevăr – câteodată dureros, dar unic, etern, imuabil. Tocmai din acest motiv televiziunile urăsc adevărul și tocmai din acest motiv nu poți să faci campanii electorale bazate pe adevăr. Granițele promisiunilor deșarte, pe de altă parte, acoperă cam acelaşi perimetru ca şi prostia umană. Ergo, a miza pe un politician onest în campanie e ca și cum ai paria pe Mahatma Gandhi că o să câștige un campionat de K1.

 

Puterea corupe, deci dacă vrei putere absolută trebuie să promovezi corupţie absolută.

 

Dacă strategia dominantă într-un joc electoral e determinată de minciuni, decepție, intoxicări și erori argumentative de relevanță, masa de alegători se va segrega natural în trei: (1) cei care îți înghit gogoșile; (2) cei care înghit gogoșile adversarului tău; și (3) cei care au alte preferințe alimentare și nu votează.

 

Contrar intuiției, stabilitatea se instaurează atunci când categoria (3) se evaporă complet. În astfel de circumstanțe, apare un sistem bipartidist iar succesiunea formațiunilor politice depinde doar de variații stocastice și scandaluri punctiforme. Revoluția, însă, fie ea și de natură pur culturală, apare atunci când nu există nimic altceva decât categoria (3). Manifestațiile din Piața Victoriei au fost declanșate și continuate de oameni care au intrat în hiperglicemie de la câte gogoși au mâncat din ’89 până astăzi. Atunci când și foști membri PSD vin la proteste, știi că ai o problemă. Mai pe românește, înseamnă că ai ajuns la fundul butoiului.

­

Semnat,

Diogene

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.