Conduc bătrânește. Nu prea încet, nu mă târșâi pe șosea, dar nici nu mă agit. Aș spune legal. Nu din motive de siguranță și nici pentru consum, cu toate că dacă ai avut vreodată o Alfa Romeo ți-ai spus expresia „accelerez până la podea” la fel de des precum ai auzit „da iubitu, am avut și eu orgasm”. Pur și simplu-mi place să conduc. Nu să viteză, ci de condus.
Așa se face că mergeam bonește pe DN1 spre Brașov. Tocmai ce ieșeam de la o benzinărie de pe lângă Ploiești că, fără să vreau, l-am încurcat pe unul într-un Peugeotti. Spun Peugeotti pentru că omul se credea în Bugatti uitând că e la volanul unui Logan franțuzesc.
Să nu vă imaginați că m-am băgat în fața lui. Am ieșit dintr-o benzinărie, ba chiar am avut timp să dau semnal și să-ncep depășirea unei dube care mergea mai încet. Evident că și eu, într-o mașină cu motor mic, depășeam încet. Pâr-pâr-pâr. Deodată apare istericul din Peugeot în spate și-mi dă flash-uri. Eu apăs și mai tare pe pedala de accelerație, dar știți cum e când motorul e mic. S-o apeși până la fund e vax. N-o să-ți zică mașina „aaa, scuze boss! N-am știut că vrei viteză-viteză. Gata, acum scot 200 de cai-putere și te propulsez!”. Nu. Peugeot-ul continua cu flash-uri.
Am terminat depășirea, m-am dat pe prima bandă și l-am lăsat pe nebun să depășească. Credeam că va aprecia efortul, doar e șofer profesionist și-o să înțeleagă faptul că buburuza n-a putut mai mult. Când colo, ce să vezi, îmi arată degetul. Mă enervez și îi arăt și eu. Se enervează, frânează și începe să facă stânga-dreapta pe șosea. Încerca să mă intimideze.
Accelerez, îl depășesc prin stânga și mă poziționez în fața unei dube. La nici cinci secunde apare în stânga mea și trage încet de volan să mă bage-n șanț. Țin drept și mă uit la el cum se apropie de ușa din dreapta. Scenă de Fast&Furious cu buget foarte redus. Frânez și-l las să plece-n moarte. N-a murit. Era o expresie.
Ce mi-am zis eu în momentul ăla? A ieșit spiritul civic din mine și-am pus mâna pe telefon. Cineva trebuia să facă ceva! O eventuală tragedie trebuia evitată. Încă 2-3 șicane și boul omoară pe cineva sau strică frumusețe de șanț.
– Alo, Poliția? Sunt pe DN1 între localitatea X și Y și un bărbat într-un Peugeot negru cu numere de Prahova (PH 12 MNM/MMN/NMM, ceva de genul) conduce foarte agresit, iresponsabil ecetera, ecetera…
– Da, îmi notez și vă pasez la un coleg de la rutieră. Să nu închideți.
Simțeam că urmează să se facă dreptate.
– Alo, bună ziua. Care este problema?
– Da, bună ziua. Cum îi spuneam și colegei mai devreme, (același rahat).
– Păi trebuie să depuneți o reclamație în scris la … (nici nu mai contează).
– Păi sunt la volan. Ce fac? Scriu la volan?
– Păi și noi ce vreți să facem?
– Nu știu… Să comunicați unor colegi de pe traseu să-l oprească? Poate-i beat… poate-i nebun…
– Și ce să-i facem?
– (Să-l luați de…) Un etilotest? Serios? Nu știu… voi știți…
– Păi nu putem să așa… după fiecare reclamație…
– .. păi… bine…
– Ne-am notat datele și o să vedem ce putem face.
– Mda. Ok.
Poate că așa e legea. Habar n-am. Poate că n-ai voie să oprești șoferi aiurea și să-i întrebi de ce conduc agresiv. Poate nu-i frumos.
Eu știu doar că îmi doresc să văd un Peugeot negru cu numere de Prahova, condus de un tânăr cocalar, proțăpit într-o mașină de poliție care stă ascunsă mișelește pentru a-i prinde pe vitezomani. Fără victime, doar cu haz.
Un răspuns
Pai cum adica, dupa ce conduci o buburuza, il mai si reclami pe tipul cu valhoare in pejo’? Mai e fain cand astepti la semafor sa se faca verde si te claxoneaza si gesticuleaza un adevarat domn care conduce BEMVEUL din spate, sa te dai dom’le la o parte, ca doar neh, daca esti in trotineta Solenza, n-ai ce cauta pe sosea.