Pentru concursomani

Textul ăsta nu e despre tine. N-are cum. E despre alții. Cel mult o rudă, poate un prieten apropiat de pe Facebook, dar mai mult ca sigur un străin, o enigmă, o entitate de care sunt sigur că auzi acum pentru prima dată.

Concursomanul e acel om care se dă peste cap pentru orice premiu. Sună cunoscut?

A umplut mami frigiderul de iaurt la promoție pentru că sunt șanse să câștigați o pereche de căști? Tati și-a cumpărat 10 kg de salam pentru că vrea să pupe o vacanță în Ibiza? Parcă se conturează un chip familiar, nu?

Concursomanul are, de cele mai multe ori, peste 35-40 de ani. Unii ar spune „boomer”, dar generația tânără oricum n-are respect pentru cei care au inventat capitalismul românesc. Un profil de Facebook căpușat de promoții, un perete virtual pe care postează (dă share la) concusuri și ocazional la câte o experiență personală (un peisaj, grătar, alea alea). O poză de cuplu. Niște rame la poza de profil care să ateste că apără/luptă asiduu pentru chestii. Și un selfie anemic din când în când. Sunt ferm convins că nu are foarte mulți bani. Și dacă are portofelul plin nu e cu siguranță o minte strălucită. Nu pentru că participă la promoții, ci pentru că e irațional în multe privințe. Și de cele mai multe ori nu participă la concursuri făcute de edituri/librării.

Concursomanul acționează uneori în haită.

Sunt branduri care știu familii întregi de concursomani. Lansează campania și-și spun „cât credeți că durează până se înscriu Xuleștii?”. Xuleștii nu se lasă așteptați și în scurt timp înscriu coduri/bonuri/trimit mesaje/participă de pe cel puțin 3 conturi, mama, tata, copilul, purcelul, nora, soacra, poștașul. Știu oameni care lucrează în companii și din păcate n-au haz/curaj să facă o campanie doar pentru Xulești. Exclusiv pentru ei. „Iarna asta Foca-Cola dă un mare sul de hârtie igienică familiei…”.

Concursomanul nu știe cum funcționează internetul.

El crede că pagina de Facebook a produsului e administrată de însuși directorul companiei. Dacă participă la un concurs organizat de Dacia Logan se așteaptă ca pe pagina de Facebook a mașinii să scrie și să răspundă chiar el, domnul Logan. Dacă bea vin Poșirca Beciului, și Poșirca Beciului îi promite un mare premiu, concursomanul va trimite mesaje private pe pagina licorii preferate crezând că-i răspunde chiar domnul Poșircă la inepții.

„N-o să vă mai cumpăr niciodată”, scriu pe Facebook fix ăia în coșul cărora nu vrea să fie nici măcar peria de WC.

În spatele celor mai multe pagini de Facebook/Instagram deținute de branduri se află un Gigel, o Gigica, ori o echipă întreagă de oameni care n-au nici măcar o treabă cu firma care-ți livrează ție răbdări prăjite. Uneori, ironic, ăla care dă glas produsului nici măcar nu-l consumă. Ce să vezi?

Să-ți spun una și mai șocantă?

Nici Vedeta preferată nu stă atât de des pe Facebook, nu se pozează non-stop, nu răspunde la comentarii și nu-ți răspunde la mesaje. Are viață personală, gen! Și-a angajat pe cineva să se poarte de parcă-i Vedeta și să posteze chestii îndeajuns de dezirabile încât să nu supere pe nimeni. Cerința a fost simplă: „postează pozele în care arăt bine și texte care să mă facă să par mișto, cool, hip și deșteaptă/deștept”. Acum ceva timp îmi spunea cineva „ai văzut ce postări mișto are în ultima perioadă Miștoleanu? E așa emoțional și…”. Și știu, vorbele lui parcă erau rupte din mine… Cum îți dai seama că pe pagina vedetei este chiar Vedeta? Postează chestii scandaloase, care îi pot afecta imaginea, are opinii prea puternice, scrie ce simte cu adevărat și eventual se înjură și cu audiența. Dacă-i mereu flower-power sunt șanse să vorbești la pereți (sau la departamentul de social-media).

Revenind la concursoman.

Acesta nu știe cum funcționează internetul, dar știe cum stă treaba la concursuri. Fiind, uneori, un analfabet funcțional, n-a înțeles nimic din regulamentul postat. Bine, și regulamentele astea au un handicap: ori sunt senzațional de tehnice (de parcă-s scrise de un avocat care vrea să te lase fără casă când ți-ai făcut abonament la telefon), ori sunt atât de simpliste și ușor de înțeles încât mintea stupid de complexă a concursomanilor nu poate duce o asemenea aerisire procedurală.

Ai văzut vreodată comentarii pe Facebook despre cum firma Y îl privează pe Xuleanu de meritatul premiu și cum „își dau premiile între ei”? Întreb dacă ai văzut, nu dacă ai lăsat tu astfel de mesaje. Am stabilit că tu nu ești idiot. Alții.

Concursomanul asaltează pagina brandului cu mesaje când simte că e privat de ceea ce merită (probabil o chinezărie de 0,50 $ – 50 de bani americani), considerând că se pune la cale o conspirație împotriva lui. El a fost onest, a cumpărat 3 iaurturi la preț de 4, de ce nu-și primește nimicul pentru care a trimis zeci de SMS-uri? „Știu eu că vă dați premii între voi”. O spun acum, ca s-o scot din sistem, dar fiecare Gigel/Gigică din spatele unei astfel de pagini de Facebook spune „știi pe p*la mea”. Apoi se uită pe profilul acuzatorului, se minunează de kitsch-ul purulent, vede orașul de reședință, face glume stereotipice și se roagă să plece din țară înainte să apuce concursomanul să mai pună ștampila pe un cârnat la ofertă.

Să nu uit.

Nu există o conspirație, nu-și împart angajații Cico premiul. Cele mai multe premii sunt oricum ieftinături venite cu vaporul din Plastichistan. Ăia care îți spun ție să rupi rafturile au oricum salarii îndeajuns de bune încât să-și cumpere varianta premium a premiului. Iar la mizele mari nu se bagă pentru că e riscul prea mare, nu-și riscă nimeni job-ul și imaginea pentru un cazan/o vacanță/un teanc de foi. Unde mai pui că e ca-n bucătărie: după ce ai gătit nu-ți mai vine să mănânci. Ești sătul.

Nu zic, poate că s-a fraudat cândva vreun concurs, dar cred că s-a întâmplat asta de fix atâtea ori câte pâini nu s-au dat în secuime că n-a fost conjugat bine verbul adni.

Acestea fiind zise, participă cu încredere dacă simți că boxa aia portabilă e fix ce-ți lipsește. Basculează pungi întregi de chipsuri dacă raportul sare-zahăr e pozitiv pe axa Premiu/Sănătate. Și eu băgam 5 cornuri cu ciocolată pentru abțibilduri Pokemon. La 8 ani. Nu băga în seamă. 8, 38, 48, 58… vârsta e un construct social.

Și dacă te ajută cu ceva, data viitoare când faci istericale pe pagina de Facebook a cașcavalului preferat (că n-ai înțeles tu regula pentru a câștiga un muțunache obosit) sunt șanse mari ca fix eu să-mi spun că mă-ta a crescut o glumă de om. Apoi o să-ți dau un mesaj sec prin care să-ți repet ce scria deja pe afiș.