N-am mai făcut de ceva timp recomandări de localuri și nu vreau să trăiți cu impresia că nu mănânc în oraș. Sunt sigur că unii dintre voi citiți blog-ul ăsta și vă spuneți în gând: „ce sărac e Bonea, nu zice nimic despre locurile unde mănâncă, nu pune poze cu mâncare… e clar, stă toată ziua cu oala de mazăre în brațe!”.
Bine, mazărea aia din mână de femeie e de neegalat, dar acum să vorbim despre unde a-i putea să-ți cheltui banii pe mâncare bună:
1. Toan`s
Toan`s e un fast food mic și înghesuit pe Magheru, aproape de Piața Romană. Bine, îi mai găsiți și prin unele mall-uri, dar eu îi știu de când erau la parterul blocului cu bulină. O perioadă au fost închiși din acest motiv, dar s-au redeschis când s-a rezolvat problema imobilului (cred).
După mine Toan`s are cea mai bună mâncare asiatică din București. Tăiței asiatici mai buni ca la ei n-am mâncat. Și au un pui care-mi aduce aminte de gustul puiului de țară. Nu știu în ce mirodenii îl țin.
De asemenea, recomand și sandvich-ul lor celebru. N-o să mă chinui să-i scriu numele, dar e singurul sandvich din meniu. Mergeți pe încredere. Mergeți pe vită.
Știu că e fast-food, dar în comparație cu celelalte fast-food-uri celebre din buricul târgului ăsta are mâncare bună, proaspătă și cât timp mănânci acolo poți să răsfoiești ghidurile turistice despre Vietnam.
2. Bistro Matrioska
Aici e o poveste interesantă. Totul a-nceput cu o carte. Matrioska. Vă recomand s-o citiți. De la cartea asta s-a ajuns la un bistro. În general e invers: faci afacerea de succes, apoi te pui pe scris cartea.
La Matrioska e așa frumos încât ți-ai duce și soția și amanta. În același timp. Și oricum, dacă te prinde femeia cu alta pe acolo o să-i spui să bage divorț după ce încearcă niște Penne Verde. Ori un Vegie Burger. Până și un carnivor spune că-i bun.
Partea cu adevărat interesantă e că sus, la etaj, e un pian cu coadă. D-ăla jmecher de vezi prin filmele cu gangsteri, artiști neînțeleși și pahare cu whiskey. Dacă știi să-l mângâi muzical te poți destrăbăla cu orele. Unii asta fac, spre deliciul tuturor.
Mă și imaginez, cântând la acel pian, cu o țigară de foi aprinsă-n colțul gurii. Un bec difuz aprins deasupra mea în timp ce îi dau viață celebrei „Frere Jacques” pe ritm de jazz. De nicăieri apare o domniță bine în rochie roșie. Mă acompaniază cu vocea ei dogită de atâta tutun și mă dă gata cu accentul franțuzesc.
Până învăț eu să cânt la pian, și până vine Emie Cotillard pe strada Visarion 20, savurez o porție bună de fish&chips.
3. Piccolo Mondo
De câțiva ani buni n-am mai mâncat la un restaurant libanez. Pe ăsta l-a descoperit domnița pe Instagram și am zis să-l încercăm. Ne-a plăcut de la prima îmbucătură.
Aș vrea să fiu pedant și să vă recomand chestii simandicoase pe care nu știu să le pronunț, cărora le pot da copy-paste din meniu, dar vă spun doar să mergeți acolo și să nu vă zgârciți la chestii noi.
După două vizite, în care am umplut masa cu tot ce era mai diferit și mai gustos, tot nu pot spune ce mi-a plăcut mai mult. Carnea e delicioasă, indiferent de cum o prepară, legumele sunt din belșug, salatele sunt originale și brânza… o doamne, brânza!
Poate că nu am reușit să vă conving destul cu pozele, dar am un argument suprem. La ultima mea vizită acolo, la o altă masă, cinau romantic Ludovic Orban și Marian Munteanu. Dacă unul dintre ei poate mânca la un restaurant care n-are un meniu de 10 pagini pentru băuturi, iar celălalt poate mânca lucruri care nu-s geto-dace-creștin-ortodoxe e clar că mâncarea e extraordinară.
Hai s-avem poftă, mă-ntorc la mazărea aia de casă.
Sursă foto: DivaÎnBucătărie
