Pe undeva prin zona Rahova, București, e un zid pe care scrie mare și clar „Moarte ungurilor”. M-am mirat din nouă motive destul de evidente:
- N-am știut că-n sectorul 5 sunt probleme cu ungurii? Am locuit acolo ani buni, dar n-am văzut niciodată la Piața Rahova unguri făcând trafic cu țigări. Mizeria nu cred că a fost provocată de unguri. Nici n-a venit vreodată vreun Istvan cu mustața-ntoarsă să-mi spargă mingea pentru că îi deranjam grătarul din fața blocului. Acestea fiind zise, unde stau ungurii ăștia care fac atâta rău în sectorul 5?
- Nu vi se pare că-n ultima perioadă s-a umplut țara de ziduri rasiste și proaste? Eu nu cred că-s oameni capabili să scrie așa ceva, pentru că omul, ființă evoluată, n-ar face mizerie încercând să se exprime. Omul beneficiază de mii de platforme prin care-și poate exprima gândurile, nu cred în acest personaj care se duce seară prin oraș, scrie „Muie/Moare/Huo Orice”, nu se semnează și pleacă.
Cine ar face asta? Cine are atâta timp și lipsă de curaj să mânjească vizual un oraș, doar pentru niscaiva porcării fără relevanță? De departe cel mai nașpa e că nu se semnează. Un „Mihaela o suge!”, nu înseamnă nimic dacă nu știm pe cine a supt/pe cine a înșelat sugând.
Și spun că zidurile-s proaste pentru că nu mai sunt în actualitate. De zeci de ani o țin cu aceleași discursuri seci și plictisitoare: anti-unguri, anti-țigani, anti-Steaua, anti-Dinamo, ș.a.m.d.. Poate n-au văzut bine, dar societatea s-a schimbat. Acum, un zid inteligent ar spune „Moarte Prostiei!”, „Muie Trafic!” sau „Huo la claxoane!”.
Până le intră zidurilor mintea-n cap nu ne rămâne de făcut decât un singur lucru: noi, oamenii, să scriem pe noi „Moarte Zidurilor Proaste!”.
