Meritocrația modernă

Acum câțiva ani, la nu știu care mare protest din București, niște puști mascați cu fața celebrului Guy Fawkes se plimbau printre oameni și împărțeau niște flyere făcute în Paint prin care se promova Meritocrația. Ba chiar îți și spuneau că „Meritocrația e calea”, „hai să fim un stat meritocrat” și alte flower-powerisme.

Se pare că dorința lor e pe cale să se împlinească. Într-un fel.

De ceva timp am tot citit și observat că elita financiară (mai ales aia needucată) a început să investească în plozi. În educația lor. Ca să nu ne pierdem în exemple străine ne putem raporta la elita financiară românească. Plutocrații își trimit odraslele la studii în străinătate și chit că-s niște epave psiho-emoționale tot au know-how-ul necesar prin care să se impună în funcții de conducere într-o țară ca România.

Cât de greu crezi că e să ajungi cineva cu o diplomă pompoasă, într-o țară care într-un final va ajunge plină de doctori și specialiști? La distanță.

Degeaba îți dai ochii peste cap că fiul lui X politician corupt a primit un post călduț de conducere. Tăticul a investit bani buni ca progenitura să-și poată trece în CV o diplomă de prestigiu. Corupți, ignoranți, dar părinții știu că diploma contează. E frumix să te lauzi cu mașina, vila, dar lauda de jmecher-intelectual e inegalabilă. Cea mai mare mândrie a lui Gigi e să se știe (și să-l perceapă lumea) ca deștept, nu bogat. „Filosof practician”, vă mai amintiți?

Așa că meritocrația asta intelectuală pe care o visează unii e fix apă de ploaie într-un sistem care s-a clădit pe dictatura (subtilă) a celor cu bani.

Meritocrația aia „ca la mama ei” e o altă utopie. Și p-asta de o avem acum (și care urmează să se imprime) putem s-o înjurăm deja. Cu foarte mici excepții urmează să fim conduși de urmașii meritocrați ai unor corupți.

Cred că se dorește un fel de meritocrație a caracterelor… dar de unde, tată? De unde?