Eu te cred că ai probleme. E grea viața, nu?
Nici nu vreau să mă gândesc la ce e în sufletul tău pentru că nu l-ai prins pe Carichu cu smartphone-ul și acum ești nevoit să bați zeci de kilometri pentru un amărât de Boubazar sau alt pokemon. De asemenea, ești în doliu că a murit și echipa de fotbal Rapid, ori că Steaua nu mai e Steaua, ori că naționala de fotbal e o rușine… oricum, ceva care te face să simți că viața ta nu mai are sens. Ce vrei să mai spun? Că-i dramatic faptul că vara asta ți-ai permis un singur weekend la mare și nu crezi că ai cum să faci rost de bani pentru noul iPhone?
Te cred. Viața e foarte grea și te străduiești din greu să-ți faci toate plăcerile. În realitate chiar așa e. Chiar te chinui pentru toate nimicurile astea. Și multe altele.
Se zvonea acum ceva ani că Papa de la Roma știe un secret incredibil. Genul de informație care, odată împărtășită mulțimii, ar declanșa haosul, anarhia, nebunia. Am dubii vis-à-vis de acest aspect. Ce ne poate spune? Că nu există Dumnezeu? Că există și e extraterestru? Chiar și așa, nu se oprește vulgul în loc. „Bine, bine, nu există Dumnezeu, dar cine-i invitat diseară la Măruță?”.
Am mai auzit una de genul ăsta: „dacă oamenii săraci și cei din clasa de mijloc ar afla cum își risipesc bogații banii s-ar declanșa un război la nivel planetar”. Vezi dom’le, dacă noi ăștia care mâncăm merdenele de 2,5 lei am afla că unii servesc, la aceeași oră, prăjituri de sute de euro, ne-am înarma și am pleca să dăm foc vilelor și limuzinelor.
Faza e că știm deja cum își consumă bogații banii. Îi vedem în reviste glossy. Stau pe yacht-uri, plaje pustii, beau vinuri de mii de euro și mănâncă firimituri aranjate cu dichis pe farfurii mari, stropite artistic cu sos. Îi vedem pe stradă în mașinile lor scumpe, le vedem ceasurile de firmă și estimăm dintr-o privire că investesc anual mii de euro în funduri, sâni, riduri și implanturi de păr.
Și cu toate că știm, nimeni nu se revoltă. Viața e în așa hal croită, în această glorioasă perioadă, încât mulțimea se uită la bogați și visează. Toți trag speranță că vor scoate capul din mulțime și se vor așeza la masa unde se servește caviar de 16.000 de euro/kilogramul. Asta e pe taraba speciei acum: speranța că „și tu poți!”.
Nu-s eu paranoicul ăla care crede în toate teoriile conspiraționiste, dar parcă-i un făcut ca lumea (plebea mai exact) să fie motivată să se sacrifice pentru a ajunge undeva unde nu-i dorită. E ca la Loto. Speranțe de vânzare și din când în când mai reușește câte unul, doar așa, să-i alimenteze și pe ceilalți să încerce.
De ce toate cele de mai sus?
Tocmai ce am citit articolul ăsta despre soțiile miliardarilor și cât de greu le e să-și cumpere lunar haine de zeci, sute de mii de euro, cât de trist e să te speli în șampanie, să nu gătești niciodată și să mergi doar cu avion privat. Citește și speră și tu la viața aia, trage tare, ambiționează-te să ajungi ultra-bogat prin metode sincere, oneste, muncitorești, așa cum îți vor spune și ei că au reușit. Citește cărți motivaționale, nu sta degeaba. Poți! Fă orice să ajungi ca ei, dar nu cumva să te revolți și să crezi că există inegalitate de șanse și injustețe.
