Mă ofer să fiu bogat și citit. Pentru voi

După cum probabil știți, ori ați văzut pe Instagramul meu (și în Newsletter), îmi place să citesc. E relaxant, cool, șmecherie și simt că mă ajută în tot ceea ce fac. De altfel, dacă lucrezi în publicitate sau jurnalism și nu citești (masiv) nu știu cum de… pur și simplu… cum? De unde informații, concepte, idei? Probabil că ești genial. Nu, dacă nu citești dar lucrezi în presă/publicitate înseamnă că ești cu siguranță o ființă de o inteligență cum nu se mai găsește. Ar trebui să se scrie cărți despre cum nu citești și ești deștept/deșteaptă în cap. Sau mai bine așteptăm filmul.

Intru în pâine că nu-i timp de pierdut.

Nu știu dacă cititul se poate promova. Cel puțin nu ușor. Am văzut o știre că a apărut o petiție prin care se dorește promovarea autorilor români (bogdaproste, sunt și eu unul) și se vrea convingerea celor de la CNA că trebuie să existe pe TV un carton cu „Pentru o dezvoltare armonioasă, citiți cel puțin o carte pe lună!”.

E un gest drăguț, dar…

Bea cineva cel puțin doi litri de apă pentru că așa-i spune cartonul de la TV? S-a lăsat cineva de fumat pentru că pe pachete avem un pelvis explodat (așa arată impotența)? O să citească cineva o carte pe lună pentru că așa te dezvolți „armonios”?

Fie, repetiția e mama învățăturii, dar de câte ori ai spus la urne „nu mai furați”?

Știu că e o muncă grea să convingi oamenii să citească, motiv pentru care n-aș consuma resurse pentru chestii care știu că nu pot face prea multe valuri. Și personal nu cred că această campanie va face un val uriaș. Fie, poate vom avea între 10 reclame la pariuri un carton care să-ți spună să citești, dar cam aici o să se oprească tot succesul. 

Firește, nu spun că varianta mea e cea mai bună, dar când vine vorba de probleme stringente (precum faptul că mai nimeni nu mai citește) eu aș merge pe chestii puțin mai dure. Da, petițiile funcționează (doar am văzut cât succes au avut cu alte probleme sociale) și mă mir că nu s-a propus și un flash-mob la metrou, dar cred că actuala campanie a omis câțiva factori importanți. Elemente care nu au cum să fie ignorate când îi încurajăm pe oameni să citească.

Prima chestie care bate la ochi e chiar textul cerut pentru TV: „pentru o dezvoltare armonioasă…”. Cine vrea o dezvoltare armonioasă? Ce înseamnă armonioasă? Vrea cineva armonie? Câte mașini pe persoană fizică înseamnă „armonie”? De la ce sumă în cont e „armonie”? Eu știu că armonie înseamnă și reprezintă ceva diferit pentru toată lumea. Și am impresia că ăia care deja citesc, ori mai intră prin librării, văd armonia altfel față de ăia 90șiceva% care trec pe lângă cărți ca pisica mea pe lângă jucăriile de pisici (preferă cutiile simple și ambalajele a.k.a. gunoiul). 

Acestea fiind zise, din start nu cred că s-au ales cele mai percutante cuvinte pentru mesajul de încurajare. Poate suna mai dur, dar poate „pentru o viață în care să nu stai pe salariu minim…”, ori „pentru o viață în care să nu te simți izolat fizic, psihic și intelectual…”, chiar și „pentru o viață în care nu ești cel mai prost…” (prea dur?). Asta cu „armonia” e cam din fundul cănii de cappuccino cu lapte vegetal. 

Apoi…

Dacă te prinde febra cititului trebuie să ai în considerare următoarele aspecte:

  1. E scump

Cărțile costă bani. Alea mai tehnice, mai științifice – nu vorbim de colecția de „cum să” și „[ce vrea mușchiul tău] în 10 pași” – costă. E bună și beletristica (pe care poți s-o mai prinzi și la reducere), dar nu încurajez doar poveștile. Ocazional, după 2-3-4 povești, nițică istorie/sociologie/psihologie/antropologie/ceva. Având chiar și o mică bază științifică vezi altfel poveștile. Descoși altfel personajele. Și toate astea înseamnă bani.

Dacă te apucă flama și citești 2-3 cărți pe săptămână (o medie de 50-100 pagini pe zi) o să scoți ceva bani din buzunar într-o lună. De unde banii ăștia?

Pirateria e rea, buba, nu vorbim de dânsa. Împărțitul cărților e frumix, dar nu cred că-s singurul care împrumută cărți cu inima strânsă. 

2. Cititul e trist

Dacă citești multicel ajungi să știi chestii. Ori să-ți dai seama că nu știi destul și că n-ai când într-o viață de om să cunoști tot ce vrei, ori să citești tot ce vrei. Și asta o să te deprime. Apoi, dacă citești ceva foarte bun și afli ceva ce masele refuză/nu vor să accepte/nu știu, o să te deprime faptul că ai putea ajuta oamenii cu doar ±300 de pagini, dar ei nu vor. Și te consumi încercând să-i încarci pe alții.

Asta o să te macine.

Vezi ce față fac oamenii când le dai o carte și ce fericire stârnești când le dai un TikTok.

3. Cititul nu aduce neapărat faimă

Oamenii vor să fie faimoși. Mai ales cei care nu sunt. Vor nițică recunoaștere socială. „Vai, George, nu e adevărat!”. D-aia te zbengui pe TikTok încercând să faci o virală, de dragul anonimatului? D-aia-ți trăiești vacanțele pentru Instagram? D-aia spui tot ce crezi pe Facebook? Ciudată luptă pentru anonimat.

La ora actuală singurul care citește și e cunoscut pentru asta e Zaiafet. Nu cred că trăiește din asta și nici nu cred că-l dau multe mame ca exemplu copiilor lor. De altfel, la el a apărut Paradoxul Zaiafet (așa l-am botezat eu) – oamenii îi urmăresc video-urile și cred că la final sunt la fel de citiți ca el.

4. Nimeni nu promovează oameni care citesc și succesele lor

Politicienii nu-s întrebați ce citesc (foarte rar) pentru că de cele mai multe ori dau răspunsuri dezirabile sau imbecile. Așa că nimeni nu votează în funcție de biblioteca politicianului (fie, Firea o folosește ca fundal bun pentru interviuri). Vedetele clasice nu vorbesc despre ce citesc din aproape aceleași motive. 

De fapt, e simplu: la ora actuală nu putem spune numele unui bogat/celebru care să spună „bă, fără cărți nu eram aici”. Eu nu știu vreunul. 

Și dacă nu avem nici măcar un exemplu categoric de succes prin lectură înseamnă că nu avem un model. Și dacă n-avem modele funcționale într-o societate pragmatică („ce-mi aduce succes și bani?”) atunci nu avem de ce să spunem vorbe goale prin care să promitem armonii

Din păcate strategia asta cu educarea maselor e de lungă durată. Nici nu mă aștept să se simtă ceva în timpul vieții mele. Trebuie să gândim pe o perioadă de 100-200 de ani. Dar eu sunt dispus să mă înham la acest efort. Sunt dispus să accept fetișizarea cititului, dar mai ales banii pe care cei mai mulți dintre voi îți vei arunca în mine, dorind prin asta să le semnalizați altora că cititul chiar te face bogat și de succes. 

Vă propun o strategie simplă, dar de un real succes. Uitați de CNA, cartoane pe TV… astea-s foi albe, maculatură.

E mai simplu: aruncați cu bani în mine și mesaje precum „vai, George, mă inspiri să citesc și-mi place cum citești! Uite 1.000 de coco de la mine!” și variațiuni pe temă. Când mă vedeți coborând din elicopter la Mamaia și comandând o roabă de cărți și vin spumant să veniți la mine după autografe, să faceți InstaStory-uri, să vă botezați copiii cu numele meu. Să le spuneți iubiților „tu de ce nu poți să citești ca George?” și el să spună „lasă, nici tu nu citești ca fosta mea!”

De ce? Așa se realizează imaginea cititorului de succes. 

Să mă bat pe faimă și bani cu traperii, fotbaliștii și vedetele TV. Doar că eu o să câștig. Cei mai mulți vor spune „stai, îmi e greu să scriu o piesă, să dau cu piciorul în minge, ori să apar pe sticlă… dar văd că ăsta citește și face bani. O să citesc și eu”. Pac! În 50-100 de ani ai țara plină de cititori avizi după succes (dar vor câștiga cultură fără să-și dea seama). Există o strategie mai bună? Mă îndoiesc. 

Știu că sună absurd, poate chiar imposibil, dar de ce aș vrea să vă mint? Ce interes aș avea? Fie, dacă nu mă credeți puteți să dați cu bani în mine, Zaiafet, Anca Zaharia și în cine știți voi că mai citește. Eventual iau același elicopter spre Mamaia cu ceilalți doi, nu trebuie să stăm elice la elice pe A2. La roaba de cărți și șampanie mai vorbim…

Asta trebuie să facem (să faceți) dacă vreți o țară armonioasă.

P.S. – surprinzător, există 13 oameni în viața mea care de luni de zile îmi dau niște bani pe Patreon, fără ca eu să le livrez ceva special. Cumva îmi dau bani ca o apreciere pentru ce fac deja, un fel de bursă să-mi văd de creativitate, să-mi iau cărți, să alea-alea. Doresc să le mulțumesc public și să-i anunț că n-am dat banii pe prostii.  

Un răspuns

  1. Ehh uite că mi-am făcut timp să-ți citesc articolul din nou, îmi face plăcere să „te citesc” in general cititul ajută creierul să poți scoate pe gură cuvintele mai legate și cu ușurință mai mare, mai interesant este să și înțelegi ceea ce citești, daca este o pasiune devine o plăcere. Într-o societate in care, trufia, violența verbală, nepăsarea sau egoismul, domină, ori acumulezi frustrări și le descarci tot în societate ori ești suficient de înțelept să accepți. La câte kilograme de cărți ai citit îți este mai ușor să înțelegi ce se întâmplă în jurul tău și îți „închizi” creierul într-o carte probabil. Nu uita ne naștem proști, murim proști. Numai bine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.
Nu mai bine te abonezi și-ți trimit eu un newsletter frumos din când în când? O să-ți placă.