M-am dezbrăcat de caracter pentru textul ăsta despre nuditate (NSFW)

… glumesc, nu e NSFW, că și eu sunt la birou și încă vreau să creadă colegii că-s ok… încă…

Acum ceva timp vorbeam la stand up despre dorința mea de a vedea oameni goi pe stradă. Pe toți. Să trăim într-o lume de nudiști în care să ne diferențiem prin orice altceva, dar nu prin port. Bine, poanta era că doamnele vor petrece mai puțin timp în fața șifonierului fiind nevoite să asorteze nimic la nimic. Și evident, insight-ul era să-i văd pe producătorii de țoale-n faliment și pe modiști în criză pentru că a lor părere nu mai valorează nici măcar cât o cârpă de la Zara.

Am găsit un text extraordinar de bine scris despre avantajele unei lumi dezbrăcate de haine, în care violența erotică e redusă prin simplul fapt că trupul nu mai e ceva de neatins și nevăzut sub un strat de material, ci îl vezi încă de mic și nu mai are secrete.

Autoarea materialului propune nuditatea pentru a ajuta omenirea să-și accepte condiția și trupul, pentru o mai bună armonie între sexe și eliminarea competiției pe considerente trup-tentație-invidie. Citiți tot textul.

În stilul caracteristic mi-am zis “dar poate nu-i așa”.

Poate că nuditatea nu va ajuta prea mult omenirea. Unde mai e plăcerea dacă trupul și tot ce reprezintă el îți stă mereu în față? Te plafonezi. Cum spun cuplurile căsătorite, “e ca sexul în căsnicie”. Știi că e acolo și dispare interesul. Și știm că femeia, indiferent de fizic, vrea să se simtă dorită.

Suntem animale. Ea vrea să fie dorită, bărbatul o dorește, sunt animale, se iubesc trupește. Apoi în funcție de IQ se iubesc și spiritual, în timp ce se-ntreabă despre “sens și scop”.

E frumos să credem că veșmintele sunt ultima barieră spre o lume mai pașnică și mai tolerantă, dar nu cred că așa vor dispărea persoanele anorexice sau obeze. Suntem o specie foarte competitivă și, de exemplu, nu știu dacă e vreo alta care să prezinte sentimente de gelozie. Să vadă alții ce consideri că este de fapt al tău? Nu doar că ne dezbrăcăm de haine, dar cumva și monogamia e pusă sub semnul întrebării.

Apoi, mereu am ierarhizat fizicul. Dezbrăcați sau nu, au fost mereu trend-uri. Înainte erau dorite femelele cu forme, plinuțe, semn că-s bune de casă și făcut copii. Acum se poartă fizicul de scobitoare cu protuberanțe plastice, semn că ești bună de bătut în perete și agățat tablouri cu selfiuri de tine. La bărbați treaba e constantă: atletic, mușchi, sportiv, capabil. Cu barbă sau fără, nu mai contează, baza e aceeași. Burta de șaorma/bere e o greșeală. Acest “silicon” al bărbaților. Efeminații sunt produsul unui trend feminin (feminist?) care a confundat “egalitatea de șanse” cu “înlocuirea bărbatului”.

Deci n-o să schimbăm lumea dacă ne dezbrăcăm. Probabil se vor estompa unele fărădelegi, dar vor apărea frustrări sexuale (“nu mă mai vezi atrăgătoare?”). Asta dacă nu ne dezvoltăm cu toții intelectual până-n punctual în care 99% dintre noi să fim sapiosexuali.

Dar nu cred… pentru că suntem animale. Deci să nu mai visăm „sâni verzi pe pereți”, trotuare și-n stații de autobuz.